fbpx

Examenul complet de urina, oglinda complexa a functionalitatii organismului

corp sanatosUrina este un lichid biologic de excreţie, cu o compoziţie chimică complexă, care poate suferi modificări în anumite stări patologice.

17 Februarie 2013

09:10

Examinarea biochimică a urinei are valoare semnificativă în identificarea unor disfuncţii renale, urinare, hepatice si metabolice.

În laboratoarele de analize medicale pot fi cuantificaţi anumiţi parametrii specifici urinari, cum ar fi: culoarea, aspectul, densitatea, pH-ul,si aprecierea semicantitativă a concentraţiei leucocitelor, nitriţilor, proteinelor, hematiilor, glucozei, corpilor cetonici, bilirubinei, urobilinogenului. Complementar, examenul microscopic al sedimentului aduce date suplimentare utile pentru completarea diagnosticului, prin evidenţierea  florei bacteriene, cristalelor, celulelor, cilindrilor.

Recoltarea pentru examenul de urină se face din prima urină de dimineaţa, jetul mijlociu, după o prealabilă toaletă locală. Prima urină de dimineaţă are avantajul de a fi mai concentrată şi nu este influenţată de dieta și/sau activitatea fizică. Este necesară o cantitate minimă de 10 ml urină. Proba este stabilă 3-4 ore la temperatura camerei; dacă există întârzieri în examinare, se recomandă refrigerarea urinei.

Densitatea urinei  este dependentă de cantitatea îngerată de fluide. Condiţiile patologice în care se modifică densitatea sunt asociate cu alterarea capacităţii rinichiului de a dilua sau concentra urina.

pH-ul urinar este influenţat de factori fiziologici si patologici: Importanţa pH-ului urinar constă în managementul condiţiilor urinare care necesită menţinerea urinei la un pH specific.

Prezenţa leucocitelor în urină este un indicator al afecţiunilor inflamatorii ale tractului urinar, de cele mai multe ori asociate unei infecţii bacteriene. În cazul unei inflamaţii cronice  poate fi  descrisă prezenţa leucocitelor în absenţa  florei bacteriene.

Testul pozitiv de nitriți este puternic sugestiv pentru infecţii produse de astfel de bacterii (Escherichia coli, Proteus,  Enterobacter, Klebsiella, Citrobacter); în general se asociază cu prezenţa leucocitelor în urină. O probă de urină pozitivă atât pentru leucocite, cât şi pentru nitriţi impune examinarea urinei din punct de vedere bacteriologic (urocultură). Important: Un test nitrit negativ nu exclude  o infecţie bacteriană produsă de bacterii incapabile să degradeze nitratul la nitriţi (Enterococi,Stafilococi, Bacil Piocianic).

Hematuria se întalneşte în numeroase afecţiuni urogenitale (litiază, glomerulonefrită, tumori, cistită, pielonefrite, adenom de prostată), dar poate reprezenta un semn de tulburări de coagulare: hemofilie, trombocitopenie, tratament anticoagulant.

Prezenţa proteinelor în urină este cel mai important indicator de boală renală. Detecţia repetată de proteine în urină necesită determinarea cantitativă a proteinelor în urina de 24 ore. În situaţii grave asociate cu leziuni renale,  proteinuria devine permanentă, dar poate fi cu caracter tranzitoriu în afara prezenţei unor leziuni reanale (stări infecţioase, stări febrile); după efort sau în situaţii de oboseală au fost descrise cazuri de proteinurie  intermitentă  care dispar spontan în timpul nopţii.

Glucoza urinară sau Glicozuria apare în mod specific la concentraţii ale glucozei serice > 180 mg/dl (diabetul zaharat) sau în sarcina cu posibil diabet latent (diabet gestaţional). Au fost descrise însă şi alte condiţii asociate cu glicozurie: boli ale SNC (traumatisme cerebrale, AVC),  boli endocrine, boli hepatice și pancreatice.

Corpii cetonici urinari. Conditiile patologice în care se pozitivează acest test sunt reprezentate de diabetul zaharat, dar şi de  stările dispeptice la copii (vărsături, diaree prelungită). Prezenţa corpilor cetonici în urina unui pacient diabetic sugerează că diabetul nu este bine controlat. La persoanele nondiabetice cetonuria poate apare frecvent în  stres sever sau efort fizic intens, regim alimentar bogat în lipide si proteine, dar sărac în glucide.

Bilirubina și Urobilinogenul (UBG) Bilirubina este absentă în urina normală, iar UBG  apare în cantităţi mici. Exprimarea valorii biologice de referinţă este „NORMAL”, în timp ce pentru ceilalţi parametri este „NEGATIV”. Prezenţa bilirubinei urinare este un semn precoce de boală hepatocelulară sau obstrucţie biliară UBG se pozitivează în condiţiile asociate cu icter hemolitic şi insuficienţă hepatică.

Oana Pelea