In memoriam – Majestatea Sa, Regele Mihai I al României

sursa: hotnews.ro

In memoriam… !

10 Decembrie 2017

12:15

Despre Majestatea Sa este foarte greu să vorbeşti la trecut. Despre Rege este foarte greu să vorbeşti în doar câteva rânduri sau în câteva pagini.

Istoria României contemporane se confundă cu personalitatea Sa imensă, trecutul apropiat al Europei se suprapune pe aproape seculara Sa viaţă. Dacă vrei să vorbeşti despre cel de-al doilea război mondial, trebuie să-l pomeneşti, inevitabil, pe Rege. Iată, deci, complexitatea acestei personalităţi despre care, vrând – nevrând, trebuie să vorbim deja la timpul trecut.

Născut în 25 Octombrie 1921, în Sinaia, Mihai I a fost singurul fiu al principelui Carol, viitorul rege Carol al II-lea, şi al prinţesei Elena.

Primind o educaţie strictă încă de mic copil, după moda familiilor regale europene de la acea dată, prinţul Mihai a devenit, în data de 20 Iulie 1927, pentru prima dată rege al României la vârsta de doar 6 ani, în condiţiile morţii bunicului său Ferdinand I şi a renunţării la prerogativele de prinţ moştenitor a lui Carol, tatăl lui Mihai.

Fiind prea mic, în numele său a fost instituită o Regenţă, care reprezenta o instituţie ce avea rolul de a conduce ţara până în momentul în care monarhul devenea major.

După doar 3 ani, nestatornicul Carol, care renunţase iniţial la tronul ţării datorită unei relaţii extraconjugale, părăsind în acelaşi timp ţara, se întoarce şi, cu sprijinul partidului politic majoritar în Parlament, cel ţărănesc, preia coroana de la fiul său. Astfel, devenea rege al României sub numele de Carol al II-lea.

În următorii 10 ani, Mihai, în calitate de prinţ moştenitor sub numele de Mare Voievod de Alba – Iulia, a traversat o perioadă foarte grea, cauzată de despărţirea de mama sa Elena, exilată la Florenţa de capriciosul şi imprevizibilul rege.

După izbucnirea celui de-al doilea război mondial, fapt petrecut în 01 Septembrie 1939, în vara anului 1940 România Mare se destramă. Acest lucru era cauzat de pierderea Basarabiei, a nordului Bucovinei şi a ţinutului Herţa, în favoarea URSS-ului, şi a nord-vestului Transilvaniei, în favoarea Ungariei.

În acest context dat, în 04 Septembrie 1940, regele Carol al II-lea l-a numit ca prim-ministru pe generalul Ion Antonescu, care, în condiţiile neputinţei exprimate vis-a-vis de destrămarea României Mari, îi va cere lui Carol al II-lea să abdice, fapt care s-a şi realizat.

În 06 Septembrie 1940, Mihai I era încoronat pentru a doua oară rege al României. Deşi major de data aceasta, având aproape 19 ani, Mihai I a stat vreme de patru ani în umbra premierului Ion Antonescu, adevăratul conducător al statului român în timpul celui de-al doilea război mondial.

Cea mai importantă realizare a Regelui s-a consemnat în data de 23 August 1944. În condiţii de dezastru aproape total, ca urmare a alianţei României cu Germania Nazistă, regele Mihai i-a cerut generalului – premier ieşirea României din alianţa cu Germania şi reorientarea acesteia înspre tabăra Aliaţilor.

Refuzul categoric al lui Ion Antonescu a determinat arestarea acestuia în după-amiaza zilei de 23 August 1944. Acest eveniment a făcut ca România, din alianţă cu Germania, să devină adversar al acesteia.

Acest moment a avut alte două semnificaţii. Pe de o parte, a determinat scurtarea războiului din Europa cu aproximativ 6 luni. Pe de altă parte, a dus la instaurarea treptată a comunismului în România, în condiţiile în care, până în finalul anului 1944, întreaga Românie era ocupată de trupele armatelor sovietice. Basarabia, Bucovina şi ţinutul Herţa fuseseră iremediabil pierdute în favoarea Uniunii Sovietice, partea de nord-vest a Transilvaniei fusese realipită României. Cadrilaterul, partea de sud a Dobrogei, alt teritoriu pierdut în fatidicul an 1940, rămânea ca parte a Bulgariei.

Comunizarea treptată a României a făcut ca Majestatea Sa să devină ultimul obstacol în calea acaparării puterii totale de către comunişti. Din nefericire, rămas singur, fără niciun ajutor din partea Marilor Puteri democratice, în data de 30 Decembrie 1947, regele Mihai I a fost forţat să abdice.

Prim – ministrul Petru Groza şi secretarul general al Partidului Muncitoresc Român, Gheorghe – Gheorghiu Dej, sub ameninţarea cu arma şi a uciderii unui număr apreciabil de studenţi arestaţi, i-au pus în faţă, spre semnare, actul de abdicare. Acest gest a marcat sfârşitul domniei regelui Mihai, sfârşitul regalităţii în România, sfârşitul oficial al unui regim, cel democratic, şi începutul unui alt regim, cel totalitar, de sorginte comunistă.

Începea lungul exil al Regelui, alungat din ţară împreună cu mama sa Elena. Contrar informaţiilor oferite mai târziu de către propaganda comunistă, informaţii, mai exact minciuni, arhicunoscute de toată lumea, atât Majestăţii Sale, cât şi Reginei, nu li s-au permis să-şi ia decât obiecte de uz personal sau alte lucruri care puteau să încapă în câteva valize.

În Iunie 1948, regele Mihai s-a căsătorit cu regina Ana de Bourbon – Parma. Întâlnirea dintre cei doi avusese loc la Londra cu puţină vreme de dinainte de abdicare, cu ocazia căsătoriei dintre prinţesa Elisabeta, actuala regină a Marii Britanii, şi prinţul Philip.

Lunga lor căsnicie, de 68 de ani, a fost binecuvântată cu 5 fiice: Margareta, prinţesa moştenitoare, Elena, Irina, Sofia şi Maria. Timp de mai bine de 42 de ani, exilul lor a însemnat numeroase peregrinări, din Italia până în Marea Britanie, din Grecia şi Danemarca până în Elveţia. Exilul lor a însemnat griji, frământări, dor de ţară.

Când regimul comunist a căzut în Decembrie 1989, lungul exil părea să se fi terminat. Dar nu a fost aşa.

Abia după schimbarea puterii de la Bucureşti, lungul exil al Regelui poate fi considerat încheiat, deoarece, odată cu reprimirea cetăţeniei române, în anul 1997, Regele şi Regina s-au putut reîntoarce în ţara lor.

Vreme de aproape 20 de ani, Majestatea Sa a fost o prezenţă notabilă în viaţa publică românească, fiind considerat un factor de echilibru şi de unitate, un adevărat catalizator, o speranţă, o insulă de demnitate, verticalitate şi moralitate, un adevărat monument, o veritabilă istorie.

Dispariţia Sa ne întristează profund. Odată cu trecerea sa în nefiinţă, o lungă filă din istoria ţării noastre se încheie. Regele Mihai era ultimul conducător al unui stat implicat în cel de-al doilea război mondial. Indiferent ce spun unii sau alţii, de bine sau de rău, istoria îl va aşeza acolo unde îi este locul, în galeria marilor personalităţi, în tablou marilor conducători din secolul al XX-lea.

            Rămas bun, Maiestate! Ne veți lipsi!

Prof. Florin – Alin Oros