fbpx

Interviul saptamanii: Cristian Achim, antrenorul baschetului oradean

cristian achim csm oradeaO zi și un interviu special cu antrenorul echipei de baschet masculin a Oradiei, Cristian Achim.

 

30 Iunie 2013

12:01

În ultima zi din Iunie 2013 Evenimente Oradea are plăcerea de a vă aduce un interviu cu antrenorul baschetului orădean, Cristian Achim. Deoarece vorbele sunt de prisos, mai ales după rezultatele echipei din acest ultim campionat, vă invităm să îl cunoașteți și voi pe îndrăgitul antrenor.

Înainte să vorbim despre cariera lui Cristian Achim, aș dori  vă vorbim despre omul Cristian Achim. Când și unde vedea antrenorul CSM Oradea lumina zilei?

Sunt născut la 05 Mai 1970 la Râmnicu Vâlcea, județul Valcea. Deci orășean…

Rămânând la copilărie aș dori să vă întreb ce mare poznaie ați făcut și cum ați fost pedepsit de părinți?

Nu-mi amintesc de vreo poznaie mare. Am fost un copil obișnuit cu niște părinți obișnuiți care nu-mi împuneau restricții deosebite. Poate că acesta e motivul pentru care nici eu nu am depășit anumite limite.

Dar o amintire frumoasă din perioada aceea?

Nu am o amintire anume, dar pot să spun că am avut o copilarie frumoasă. Îmi amintesc cu plăcere de drumețiile în natură alaturi de familie. Locurile mele preferate erau cele din munții Apuseni, în apropiere de Bologa, locul nașterii mamei mele.

Cum a fost prima zi de școală?

Ca pentru toți copii din acele vremuri… îmi amintesc și acum chipul blând al învățătoarei.

Cum ați luat contact cu baschetul? A fost acest sport prima iubire sau a fost un drum care v-a condus spre baschet?

A fost un lucru total întâmplător. Am fost selectat de către domnul profesor Manolescu (atunci pricipalul criteriu era cel al înălțimii). Din acel moment nu m-am mai despărțit de baschet până în prezent. 36 de ani neîntrerupți! Nu a fost o prima iubire, ci dragostea a venit pe parcurs, în urma unor ani de muncă, satisfacții, neîmpliniri peste care am vrut tot timpul sa trec, o permanentă sete de cunoaștere baschetbalistică.

Care au fost pașii care v-au condus spre o carieră în sport?

Cariera de junior, apoi cea de jucător senior. Și, în plus o mare șansă: am ratat la mustață intrarea la facultatea de TCM!!! Am ales să fac colegiul de antrenori (atenție, eu am dorit să fiu antrenor de la bun început – nu profesor de educație fizică!) din cadrul Academiei Naționale de Educație Fizică și Sport din București. Pasiunea mea pentru antrenorat a ieșit la iveală cu adevărat pe când, student fiind, jucam la Sportul Studențesc București și analizam jocurile cu regretatul antrenor Marius Bărbulescu. Ne petreceam drumuri întregi în tren vorbind doar despre antrenorat. De asemenea, am avut șansa să lucrez pe ramura baschet cu unul dintre cei mai mari teoreticieni pe care i-a avut Romania, domnul Colibaba Dumitru.

Mai mult, e greu pentru un tânăr să fie și sportiv dar și să învețe?

Nu, nu greu! Desfid pe toți părinții și profesorii care susțin că nu este timp pentru amândouă. Este! Dar timpul trebuie bine dozat. Într-adevăr, nu mai este loc de multe distracții, de calculator excesiv. Dar oricum astea daunează.

Astăzi tinerii găsesc tot felul de scuze și motive ca să nu desfășoare o activitate fizică. Cum era în vremurile în care erați dvs. elev?

Nu se pot compară timpurile. Era o altă lume, total diferită, în care copiii nu aveau alternative. Toți se îndreptau spre sport ori alte activități. Modelele erau altele. E adevărat. Dar oricum, chiar dacă se pot găsi astăzi scuze în număr mare, tot nu e admisibil să nu se facă sport. Nu neapărat de performanță, dar mișcarea trebuie să fie obligatorie.

Totodată aș dori să vă întreb care era atitudinea părinților legată de sport?

Am spus-o mai sus. Modelele erau altele, în consecință și educația. Dar sportul era și o alternativă viabilă pentru o viață mai bună. Eu susțin că și în zilele noaste e valabilă această afirmație!

Și dacă ar fi să facem o comparație cu ziua de azi, cum sunt părinții de azi în contrast cu cei de acum 20 de ani? (în ceea ce privește practicarea unui sport)

Din punctul meu de vedere părinții nu sunt mult schimbați. Societatea însă, da!

Care a fost prima echipă la care ați jucat baschet?

Clubul Sportiv Scolar Rm.Vâlcea, evident!

Gustul primei victorii, al primei înfrângeri?

Și înfrângerile și victoriile au gust puternic pentru mine.

Cum a început cariera de antrenor și unde?

Cariera de antrenor a început tot la Clubul Sportiv Școlar Rm. Vâlcea.

Ce implică job-ul de antrenor? Avantaje și dezavantaje?

Răspunsul la întrebarea asta e atât de amplu încât îl lăsăm să facă obiectul unui întreg interviu.

Antrenați CSM Oradea de cât timp?

Antrenez Oradea din Noiembrie 2009.

Dacă ar fi să discutăm procentual cât la sută în formarea unei echipe e organizarea, cât educația, cât strategia și cât talentul?

100% din fiecare! Deci 400% !!!  Și aș mai putea adăuga eu câteva domenii astfel încât am ajunge la 1000% !

Un moment greu pentru baschetul orădean de când sunteți la cârma echipei a fost…

Sincer, pentru baschetul orădean nu au fost momente grele. Am crescut atât ca rezultate cât și ca joc, progresiv, de la an la an. Pentru mine însă au fost momente grele nenumarate.

Cu toții știm gustul victoriei sau al pierderii, ca și spectactori, dar cum resimte un antrenor, o echipă cele două sentimente?

Puternic! Nu fac parte din categoria de antrenori care uită ușor înfrângerile. Iar de victorii mă bucur doar o seară.

O amintire memorabilă ce privește CSM Oradea… ?

Oooo, sunt multe. S-o numim pe ultima, cucerirea medaliilor de bronz.

Chiar dacă viața unui antrenor e personală, aș dori să vă întreb cât de ușor este să fiți departe de casă, de familie? Cum se împacă dragostea pentru baschet cu cea pentru familie?

Categoric, e cel mai dificil lucru pentru mine.

E greu să fii și tată și leaderul unei echipe? În ce măsură și din ce perspectivă?

Din nou categoric,e foarte greu. De multe ori sunt mai mult tată pentru sportivii pe care îi antrenez. E frustrant, dar nu există altă cale dacă ți-ai ales meseria asta.

Dacă n-ar fi fost baschetul ce anume v-ar fi plăcut să faceți?

Nu mi-am pus problema altei meserii. De-altfel, nu știu să  fac nimic altceva. Acest lucru e însă normal la nivelul acesta. Toată respirația e baschet. Nu poți face o meserie de natura asta și încă altceva pe deasupra. Pur și simplu nu încape. Repet, la nivelul ăsta.

Și ca hobby-uri? Cu ce se delectează Cristian Achim?

Am o mare pasiune (dusă la extrem, ca toate pasiunile) legată de muzică. Am o colecție uriață de cd-uri și dvd-uri.

Îi întrebăm pe cei intervievați care e mâncarea lor preferată, așadar dvs ce preferați?

Spaghetti aglio, olio e peperoncino.

Un oraș preferat?

Praga

Ce culori are viitorul lui Cristian Achim? 

Culori Pink Floyd, E.S.T., David Bowie, Tom Waits, Neil Young, Yes, Keith Jarrett…

 

Ioana Mădălina Ștefănică

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *