fbpx

Cristina Puscas si-a lansat cartea – document

lansare carte Cristina Puscas Iadul Rosu 8 martie 2014O mulțime de oameni au venit la prezentarea cărții „Iadul Roșu în Orașul de pe Criș”.

 

08 Martie 2014

14:56

Sala Mare a Primăriei Oradea s-a dovedit astăzi, 08 Martie 2014, a fi neîncăpătoare pentru sutele de persoane care au dorit să îi fie alături jurnalistei Cristina Pușcaș, de la cotidianul „Crișana”, la lansarea cărții „Iadul roșu în oraşul de pe Criş – Penitenciarul Oradea (1945-1977)”. Din cauză că locurile în sală s-au ocupat cu mult timp înainte de începerea festivității, mulți dintre invitați au rămas și au asistat în picioare la „botezul” volumului.

Au luat parte la moment oficialități locale, dar și invitatele speciale ale evenimentului Lucia Hossu Longin, realizator al documentarului Memorialul Durerii şi Aurora Dumitrescu, fost deţinut politic, condamnată în lotul Beiuşenilor.

În cadrul întâlnirii autoarea a declarat că a fost primul cercetător care a avut acces la documentele oficiale ale penitenciarului, iar prezentul volum este rodul a 8 ani de dăruire și cercetare. Munca a fost cu atât mai asiduă cu cât Penitenciarul Oradea nu a fost unul cercetat, atenție fiind acordată cu precădere „icebergului” Pitești.

Multe dintre mărturiile pe care le veți regăsi în carte au fost transmise pe cale orală de cei aflați încă în viață. Subiecții au povestit cu traumă despre „Celula 7”, cumplita celulă 7, o cavernă de beton de doar 2 mp cu apă pe jos și fără pat în care deținuții erau aruncați și închiși cu zilele. Mulți dintre ei erau bucuroși în momentul scoaterii și ducerii la audieri tocmai pentru că vedeau lumina zilei.

În continuarea discursului doctorul în istorie Cristina Pușcaș a vorbit și despre regimul alimentar al încarceraților, care era cumplit. Mâncarea era descopusă atunci când le era servită. Intenționat carnea era lăsată în plin soare iar mai apoi aruncată în farfurii.

Penitenciarul Oradea a fost printre puținele care învinuiții erau ținuți în lanțuri, în 1953 erau izolați într-o celulă și legați. Fiarele le erau desfăcute doar atunci când mergeau la toalete sau la dușuri. Dar și aici, la dușuri, erau duși doar pentru distracția gardienilor care de cele mai multe ori îi batjocoreau ba aruncând pe ei apă rece, ba apă caldă opărindu-i.

În acest penitenciar inclusiv părintele Arsenie Boca a fost adus și ținut o perioadă de timp.

Cartea este un omagiu adus celor m-au ajutat să editez acest volum. Trebuie să le arătăm tinerilor ce înseamnă să fim uniți pentru a nu ajunge un popor manipulat. Democrația trebuie apărată. Trebuie să vedem aceste orori pentru ca ele să nu se mai repete sau trăiască. Totodată vreau să le mulțumesc tuturor celor care mi-au pus la dispoziție materialele necesare pentru ca astăzi cartea să se prezinte astfel.

a declarat Cristina Pușcaș.

Aurora Dumitrescu a dorit să vorbească despre „rezistența din munți” și să sublinieze faptul că am fost singura țară din blocul comunist care a avut o rezistență în munți.

A fost o treabă foarte serioasă. Este greu să povestești ororile. Am avut idealurile noastre iar ei le-au călcat în picioare, închisoarea a fost asemeni unei campanii de exterminare, crezând că ne pot învinge moral dacă ne vor chinui fizic. Dar nu au reușit. Noi, toți cei care am trăit suferința aceasta, suntem o bancă vie de date și nu vrem să fim compătimiți, ci să fim folosiți ca și o informație de tinerii de acum pentru ca istoria să nu se mai repete.

Ceea ce le-a dat putere să înfrunte și să nu cedeze a fost însăși credința. Printre acei oameni care i-au fost alaturi au fost și oameni buni, subliniază Aurora Dumitrescu, precum Onaca Cornel, care pe dumneaei atunci când a ajuns în carcera orădeană a învățat-o să vorbească încet deoarece erau ascultați, să pășească lin deoarece pașii le erau numărați și să învețe codul Morse pentru a comunica cu ceilalți și implicit proteja.

Suntem un popor care încă nu și-a asumat istoria. Comunismul a fost o molimă, un cancer social și am vrea să nu se mai repete. Am reușit datorită credinței. Am crezut că va fi și țara asta cumva. Am simțit că nu era specific țării noastre această atitudine canceroasă. I-am iertat pe cei care ne-au asupra însă lacrimile mamelor noastre sunt strânse în ceruri.

a mai completat cea mai cunoscută femeie fost deținut politic din România, condamnată în lotul Beiușenilor.

Și Episcopul Virgil Bercea a fost prezent la această lansare, a fost și primul care a luat cuvântul împărtășind celor prezenți:

Felicitări unui om atât de tânăr pentru că ne învață atâtea. Cu siguranță dacă toată această rezistență nu ar fi fost nu știu unde am fi fost noi la ora actuală. Ceea ce este important este că domnișoara Cristina ne ajută să nu uităm.

Această carte este de fapt istoria pe care noi o purtăm în sânge dar pe care majoritatea nu o cunoaștem. Însă tocmai sângele care ne curge prin vene are libertatea nestingherită de a ne ține în viață mulțumită sutelor, miilor de oameni care și-au dat viața pentru popor, care nu și-au părăsit credința și care au sperat că toate se vor îndrepta.

Vă puteți și voi achiziționa acest volum, iar banii obținuți vor fi utilizați pentru sprijinirea altor cauze care au nevoie să fie cunoscute. Felicitări Cristinei și Fundației Comunitare Oradea pentru sprijinul acordat în scoaterea și promovarea cărții „Iadul roșu în oraşul de pe Criş – Penitenciarul Oradea (1945-1977)”

 

Ioana Mădălina Ștefănică