fbpx

Astăzi celebrăm Ziua Mondială a Zonelor Umede

foto: Iliuță Goean

foto: Iliuță Goean

O zi specială pentru tărâmuri de vis!

 

02 Februarie 2016

08:53

Ne bucurăm de natură, ne încărcăm din ea, dar cine îi poartă de grijă ca să ne poată oferi în continuare energia, aerul şi apa de care avem nevoie?

Există instituţii, fundaţii şi organizaţii care ne aduc aminte, periodic, să preţuim şi să păstrăm ceea ce avem. Aşa se face că, de-a lungul timpului, prin diferite acorduri, de obicei internaţionale, au fost stabilite zile mondiale prin care să conştientizăm ceea ce facem şi ceea ce avem de făcut.

Una dintre acestea este Ziua Mondială a Zonelor Umede, stabilită să o celebrăm, anual, în 02 Februarie. De ce atunci? Pentru că în acea dată a avut loc semnarea Convenţiei Ramsar (Iran), un tratat interguvernamental în care participă 167 de ţări, aflat sub egida UNESCO.

Ce au dorit specialiştii? Să apreciem zonele umede, recunoscându-le ca fiind de importanţă vitală în ceea ce priveşte habitatul păsărilor acvatice. Să protejăm şi să contribuim la menţinerea biodiversităţii.

Ce sunt aceste zone umede? Întinderi de ape stătătoare sau curgătoare, mlaștini, turbării, bălți sau luciu de apă marină, lacuri, estuare, zone costiere, recife de corali ori culturi de orez, zone ce nu depășesc o adâncime maximă de șase metri, toate habitate ale păsărilor acvatice.

Agenţia pentru Protecţia Mediului Bihor (APM) serbează şi ea această zi. Deşi nu avem situri Ramsar în judeţ, zone umede există în cele mai multe Situri Natura 2000: Pescăria Cefa – Pădurea Rădvani (Parcul Natural Cefa), Lunca Barcăului, Câmpia Nirului – Valea Ierului, Valea Alceului, Lacul Peţea, Molhaşurile din Valea Izbucelor, Câmpia Careiului, Crişul Negru, Crişul Repede în amonte de Oradea, Defileul Crişului Repede – Pădurea Craiului, Săcueni cu Rezervaţia Naturală Cicoş, Valea Iadei.  

În acest an, APM Bihor sărbătoreşte aşa cum a fost stabilit la nivel internaţional, sub deviza „Zonele umede pentru viitorul nostru!”. Tema aleasă este: „Mijloace de existenţă durabile”.

 

Laura Luțai