fbpx

Astazi cinstim Adormirea Maicii Domnului

adormirea_maicii_domnului01Sfârșitul anului bisericesc aduce cu sine una dintre marile sărbători creștine, și cea mai veche sărbătoare închinată Sfintei Fecioare Maria, Adormirea Maicii Domnului, serbată pe 15 August a fiecărui an, după două săptămâni de post, cunoscut în popor ca „Postul Sfintei Mării”.

 

15 August 2014

08:00

Încă din anul 44, când Sfânta Fecioară Maria și-a dat sufletul în mâinile iubitului Ei Fiu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, creștinii, începând de la Sfinții Apostoli, au serbat această zi, ca zi de mare cinste.

Sfânta Fecioară Maria, după Înălțarea la Cer a Mântuitorului Hristos, rămâne alături de Sfinții Apostoli, rugându-se cu ei, povățuindu-i, participând la frângerea pâinii împreună cu ei și propovăduind alături de ei Evanghelia Mântuitorului și Fiului Ei, Hristos.

Ea a rămas și rămâne mama tuturor celor care cred în Cuvântul Fiului Ei. A fost grabnic ajutătoare tuturor celor care I-au cerut ajutorul în timpul vieții Ei pământești. Dar și după Adormirea și mutarea Ei, cu trupul, la veșnicele lăcașuri ale Împărăției Cerurilor, a rămas grabnic ajutătoare tuturor celor care I-au cerut și îi vor cere ajutorul, cu credință.

În Sfânta Scriptură nu ni se pomenește despre Adormirea Maicii Domnului, însă Sfânta Tradiție a Bisericii lui Hristos pomenește despre acest eveniment important al creștinătății, despre care au scris, mai apoi, și unii dintre părinții Bisericii, precum: Sfântul Modest Patriarhul Ierusalimului, Sfântul Andrei Criteanul, Sfântul Ioan Damaschin și Sfântul Gherman Patriarhul Constantinopolului.

Printre primii care vorbesc despre momentul Adormirii Maicii Domnului sunt: Sfântul Dionisie Areopagitul, care a și întâlnit-o pe Maica Domnului în casa Sfântului Apostol Ioan din Ierusalim și îi face o descriere într-una din scrierile sale; episcopul Meliton de Sardes care, în cartea sa „Petrecerii Prea Sfintei Fecioare”, scrie despre înmormântarea Fecioarei și înălțarea Ei la Cer, precum și Sfântul Epifanie de Salamina, în timpul căruia cultul Maicii Domnului ia o mare amploare, iar Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului se răspândește în toată lumea creștină.

Tradiția consemnează faptul că Sfânta Fecioară Maria, aproape fiind de vârsta de 60 de ani, a fost anunțată de sfârșitul vieții ei pământești de însuși Arhanghelul Gavriil, pe Muntele Măslinilor, loc în care Maica Domnului se ruga adesea. Drept semn a împlinirii veștii aduse, Sfântul Arhanghel Gavriil i-a dat Fecioarei Maria o ramură verde de finic, foarte strălucitoare, adusă din Raiul Fiului Ei iubit.

Într-un manuscris ce datează de la începutul secolului al doilea, numit „Transitus Mariae” (Adormirea Mariei), se vorbește despre faptul că Însuși Mântuitorul i-a arătat Sfântului Petru locul unde să fie pus cinstitul trup al Maicii Sale, și anume într-un mormânt nou, în Grădina Ghetzimani, în locul numit valea lui Iosafat, în afara zidurilor Ierusalimului, cetate unde și-a petrecut ultimii ani ai vieții Sale. Tot în valea lui Iosafat se află și mormintele Sfinților și Drepților Săi părinți Ioachim și Ana, precum și mormântul logodnicului Ei, Sfântul și Dreptul Iosif. Mărturie în acest sens se află în „Martirologiul ierusalimitean”, ce confirmă existența unei bazilici creștine, construite deasupra mormântului Maicii Domnului, purtând hramul Adormirea Maicii Domnului, ce a devenit loc de pelerinaj pentru creștini. Mai târziu, în secolul VI, împăratul bizantin Mauriciu construiește deasupra ei o bazilică mai impunătoare. Această bazilică superioară va fi distrusă și refăcută de mai multe ori, de-a lungul timpului, însă mormântul propriu-zis al Maicii Domnului a rămas întreg, chiar și pe timpul stăpânirii musulmane. Interesant este faptul că musulmanii o cinstesc și o respectă mai mult pe Sfânta Fecioară Maria, decât o fac mulți dintre cei care azi își zic creștini și se doresc a se crede urmași ai lui Hristos și împlinitori ai Evangheliei Sale!

În ziua Adormirii Maicii Domnului toate oștile cerești împreună cu sfinții lui Dumnezeu s-au arătat la căpătâiul Ei, vestind-o că însăși Fiul Ei Iisus va veni să-i ducă sufletul la Ceruri. Venind Hristos, a primit Preasfântul Ei suflet în brațele Sale, iar coruri de îngeri au început a-i cânta Maicii Lui Hristos, precum oarecând a fericit-o Arhanghelul Gavriil în ziua Buneivestiri: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!” (Luca I, 28). După trei zile de la Adormire, Fiul Ei i-a înviat trupul, martor fiind Sfântul Apostol Toma, căruia Fecioara Maria i-a lăsat brâul cu care era încinsă; martori au fost și ceilalți Sfinți Apostoli când, deschizând mormântul Sfintei Fecioare, l-au găsit gol, asemeni mormântului Fiului Ei Iisus!

În anul 600, pe timpul împăratului bizantin Mauricius, este fixată definitiv data sărbătorii pe 15 August. În anul 1297, basileul Andronic II Paleologul dă un edict imperial prin care proclamă luna August drept Luna Maicii Domnului:

Acum este o împreună-praznuire a celor cerești și a celor pământești. Acum îngerii, pogorând din cer, se amestecă cu noi, oamenii. […] Acum Însuși Dumnezeu vine de o cheamă pe Maica Lui și, primind în sânurile Sale Preasfântul Ei suflet, îl urcă la ceruri în alai de îngeri care plinesc lauda Lui. Acum Fecioara, chiar dacă se mută cu trupul de aici, nu se depărtează de la noi, ci, veghind dintru cele de sus, cată la noi în veac. […] Deci cuvine-se ca praznicul Adormirii Ei să fie prăznuit nu doar o singură zi, ci, luând început odată cu luna, să o străbată întreagă și să se încheie o dată cu ea.

 

 Te mărim pe tine,

Maică a lui Hristos,

Care fără de sămânță ai zamislit

Și a ta mutare toți o preamărim.

 

(Prohodul Maicii Domnului)

 

pr. Gabriel – Karol Iakab

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *