fbpx

Astăzi sărbătorim „Ziua Unirii Principatelor Române”

sursa foto: mixdecultura.ro

sursa foto: mixdecultura.ro

Unirea Ţărilor Române a fost un ideal al românilor încă din Evul Mediu.

 

24 Ianuarie 2015

09:30

Dacă în vremea lui Mihai Viteazul, în anul 1600, se va realiza prima unire a Moldovei, Transilvaniei şi Ţării Româneşti, unire care nu a rezistat decât câteva luni, Unirea de la 24 Ianuarie 1859, Unirea cea mică, a reprezentat un mare pas în desăvârşirea unităţii statale româneşti, care se va realiza prin Marea Unire de la 1918.

După revoluţia de la 1848 – 1849 din Ţările Române, Unirea a reprezentat un obiectiv central al românilor şi, în acelaşi timp, o problemă stringentă aflată pe masa Marilor Puteri europene.

Readusă pe tapet cu ocazia Războiului Crimeei (1853 – 1856), problema Unirii a fost discutată în cadrul Congresului de Pace de la Paris, unde Marile Puteri au hotărât să lase la latitudinea românilor din Moldova şi Ţara Românească dorinţa şi hotărârea de unire.

Această dorinţă va fi reiterată în urma convocării Adunărilor ad-hoc din Moldova şi Ţara Românească, care aveau drept scop consultarea populaţiei privind unirea.

Concluziile acestor adunări au fost cuprinse în acele Rezoluţii, din Septembrie 1857, unde se va afirma răspicat dorinţa de unire a Moldovei cu Ţara Românească într-un singur stat, în frunte cerându-se aducerea unui prinţ străin.

Această dorinţă a românilor nu va fi luată în calcul de Marile Puteri, care, reunite în cadrul Conferinţei de la Paris din anul 1858, în documentul numit Convenţia de la Paris, vor proclama unirea celor două ţări sub numele de Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti, fiecare având domnitor şi guvern propriu, adunare legislativă şi armată diferite. Astfel, unirea cerută de români era nesocotită de Marile Puteri.

Sub aceste auspicii, nefavorabile pentru români, se vor deschide la Iaşi lucrările Adunării legislative a Moldovei. Aici, deputaţii moldoveni îl vor alege ca domnitor al Moldovei pe Alexandru Ioan Cuza, personalitate marcantă a vieţii publice, un aprig susţinător al Unirii.

Câteva zile mai târziu, la Bucureşti, vor fi deschise lucrările Adunării legislative a Ţării Româneşti. Profitând de o lacună a Convenţiei de la Paris, care afirma că Moldova şi Ţara Românească urmau să aibă câte un domnitor, fără a se preciza clar că cei doi domnitori trebuie să fie persoane diferite, la 24 Ianuarie 1859, deputaţii îl vor alege ca domnitor al Ţării Româneşti tot pe Alexandru Ioan Cuza.

Prin acest eveniment, statele europene fuseseră puse în faţa faptului împlinit.

Odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, la 24 Ianuarie 1859 se realiza Unirea Principatelor, numită şi Unirea mică, desăvârşită fiind în timpul evenimentelor din anul 1918.

Florin Alin Oros