Istoria Generalului Traian Mosoiu si a eliberarii Oradiei

La finele primului război mondial, în Europa asistam la destrămarea unor imperii multinaţionale şi formarea de noi state naţionale precum Cehoslovacia, Polonia, Austria, Regatul Sârbo-Croato-Sloven ori statele baltice.

18 Aprilie 2014

11:57

În acelaşi context, pe fondul destrămării Imperiului Austro-Ungar, Ungaria îşi va proclama independenţa iar România se va întregi în urma Marii Uniri de la 1918.

Unirea va fi definitivată la 1 Decembrie, când, în urma Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, românii declară unirea Transilvaniei (Ardealul) cu România. Treptat, la nivel local va fi realizat un transfer al puterii, autorităţile şi instituţiile maghiare fiind înlocuite cu cele româneşti. Desigur că acest transfer nu a fost unul facil, deoarece trupele maghiare, demobilizate în urma încheierii războiului, au rămas în cazărmile oraşelor transilvănene, reprezentând un pericol pentru noile realităţi politice. Din acest motiv, în perioada Decembrie 1918 – Ianuarie 1919, armata română va elibera aproape tot Ardealul. Partea de vest a acestuia, Crişana, va  rămâne încă sub control maghiar.

Eliberarea Bihorului şi a Oradiei va fi îngreunată din cauza proclamării Republicii Ungare a Sfaturilor la 21 Martie 1919, un stat de factură comunistă, condus de Bèla Kun. La scurt timp, Oradea va fi afectată de măsurile noului regim. Acesta va acţiona prin intermediul autorităţilor „roşii” locale. Pe lângă măsurile restrictive impuse locuitorilor ori cele de rechiziţionare a unor bunuri, s-a hotărât şi crearea unei „armate roşii” la nivel local, în care urma să fie cuprinşi un mare număr de soldaţi demobilizaţi. În aceste condiţii, eliberarea Oradiei trebuia realizată cât mai repede, meritul eliberării ei revenind generalului Traian Moşoiu.

Participant la marile bătălii ale armatei române din timpul primului război mondial, precum cele de la Mărăşti ori Mărăşeşti, Traian Moşoiu va contribui la eliberarea treptată a Transilvaniei. La 13 Aprilie 1919 va fi numit comandant al „Grupului de Armate Nord” şi în această calitate va comanda corpul de armată cu sediul la Ciucea care va elibera oraşul Oradea.

La 16 Aprilie armata română va porni ofensiva lângă localitatea Ciucea. Datorită succeselor repurtate, la 18 Aprilie aceasta se afla deja la Tileagd şi Ţetchea, la aproximativ 20 de km de Oradea. În tot acest timp, în Oradea vor avea loc lupte între autorităţile „roşii”, fidele regimului comunist (bolşevic) maghiar, şi forţele maghiare „albe”, potrivnice acestuia.

Victoria va reveni „albilor” iar consecinţa imediată va fi reprezentată de restabilirea controlului acestora asupra oraşului, inclusiv din punct de vedere militar. Îngrijorată de posibilitatea reinstaurării autorităţilor „roşii”, bolşevice, cu ajutor militar de la Budapesta,  noua conducere a oraşului a solicitat armatei române să intre în oraş. Acest lucru se va petrece în dimineaţa zilei de Paşti, la 20 Aprilie 1919, când fruntaşii oraşului vor ieşi în întâmpinarea generalului Moşoiu cu pâine şi sare. În după-amiaza zilei, generalul Traian Moşoiu, însoţit de generalii şi de ofiţerii săi, va intra în clădirea Primăriei, preluând oficial conducerea oraşului.

În concluzie, intrarea armatei române în Oradea la 20 Aprilie 1919 a avut semnificaţia unei eliberări, chiar dacă aceasta s-a realizat în linişte şi ordine. Pentru Oradea acest eveniment a marcat sfârşitul războiului şi debutul unei noi perioade în evoluţia sa.

Florin Alin Oros