fbpx

Markerii Tumorali. Utilitate si limitari

tumormarkerlogo2Markerii tumorali sunt la ora actuală  un vis frumos al medicinei, acela de a diagnostica orice formă de cancer în stadii cât mai precoce, printr-un simplu test de sânge şi urină!

 

28 Aprilie 2013

09:03

Din păcate, în prezent, lucrurile nu stau tocmai aşa! E adevărat, markerii tumorali joacă un anumit rol în diagnosticarea cancerului, dar nu pot oferi un răspuns sigur şi definitiv în acest sens.

Markerii tumorali sunt macromolecule a căror prezenţă şi modificări ale concentraţiei sunt corelate cu geneza şi dezvoltarea tumorilor maligne. Cercetările demonstrează faptul că în funcţie de zonele unde îi putem detecta la nivelul organismului, există două tipuri de markeri tumorali: celulari si umorali.

Markerii tumorali celulari sunt reprezentaţi de antigene localizate la nivelul membranelor celulare (markerii celulari de la suprafaţa celulelor leucemice, receptori hormonali).

Markerii tumorali umorali sunt substanţe care pot fi detectate în concentraţii mult mai mari decât în condiţii fiziologice în ser, urină sau în alte fluide ale corpului. Aceste substanţe sunt sintetizate şi excretate de către ţesuturile tumorale; pot fi eliberate prin dezintegrarea tumorii sau apar ca o reacţie a organismului la prezenţa tumorii.

Dozarea markerilor tumorali este utilă în diagnosticul primar (corelat cu date clinice, imagistice şi histopatologice), localizarea, stadializarea, prognosticul şi monitorizarea terapiei afecţiunilor neoplazice.

Dintre cele mai importante tipuri de markeri tumorali amintim antigenul specific prostatic (PSA), alfa feto proteina (AFP) și antigenul carcinoembrionar (CEA).

PSA este prezent în citoplasma celulelor epiteliale ductale prostatice, în secreţiile laminei ductale (lichid seminal, prostatic), urina şi ser. PSA este responsabil în special de dizolvarea gelului format la ejaculare, prin proteoliza proteinelor majore din spermă. Este un marker specific de organ, fiind solicitat complementar examenului clinic prin tuşeu recatal şi imagistic, pentru diagnosticul diferenţial între adenomul şi cancerul de prostată. Când valorile se situează la limita superioară a intervalului de referinţa, se poate doza fracţiunea liberă a PSA (free PSA)

AFP este o glicoproteină produsă de ţesuturile fetale, dar şi de tumorile diferenţiate din structuri embrionare. Determinarea AFP în cursul sarcinii ajută la diagnosticul unor malformaii fetale: defecte ale tubului neural, anomalii renale, moarte intrauterine; în aceste situaţii valorile AFP sunt peste valorile normale raportate la vârsta sarcinii. Valori scăzute ale AFP în serul matern pot fi prezente în sindrom Down, avort spontan. La adulţi, dozarea AFP se recomandă în caz de suspiciune de carcinom hepatocelular.

CEA este produs în timpul vieţii embrionare și a dezvoltării fetale. Producţia sa este suprimată după naştere, ajungând la valori foarte scăzute la vârsta adultă; s-a constatat faptul că la fumători intervalul valorilor biologice de referinţă este mai ingust (sub 3 ng/ml) la nefumători faţă de fumători (sub 5 ng/ml).

Este unanim recunoscută utilitatea dozării lor pentru: alegerea liniei de monitorizare a răspunsului la tratament şi reprezintă un veritabil instrument de prognostic pentru  bolile  neoplazice. Prin urmare, putem afirma că există azi posibilitatea testării unui număr mare de markeri tumorali, dar pentru practica medicală ei nu au o valoare absolută, deoarece creşterea concentraţiei lor serice depinde de volumul tumoral, în acelaşi timp existând afecţiuni inflamatorii în care valorile acestor markeri pot sa depaşeasca uşor limita superioară a intervalului biologic de referinţa, motiv pentru care dozarea acestora nu se face în scop de screening.

 

Bianca Trifoi

Renate Alexandra Ștef

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *