fbpx

Premiera „Dragoste, in patru tablouri” s-a jucat cu casa inchisa. FOTO

dragoste, in patru tablouri teatrul regina maria oradea premieraOrădenii s-au înghesuit să vadă a șaptea premieră a stagiunii 2013 – 2014.

 

11 Iunie 2014

09:03

După un scenariu bine pus la punct, premiera „Dragoste, în patru tablouri”, în regia artistică a lui Daniel Vulcu, și-a făcut loc în rândul pieselor jucate de actorii trupei „Iosif Vulcan” a Teatrului Regina Maria.

Pornind de la aventura amoroasă dintre Evelyn (Georgia Căprărin) și medicul oncolog de laborator Daniel (Radu Tudor), acțiunea reușește să transpună spectatorul într-un univers în care nimic din ceea ce pare a exista într-o căsnicie nu este tocmai real. Din dorința de a adăuga un plus vieții lor monotone, după ce serbează a 100 întâlnire pasională, cei doi horărăsc să le ofere partenerilor de viață adevărul.

Drama apare atunci când Daniel își face curaj să se destăinuie soției lui, pictorițe, Susan (Anda Tămășanu). Duritatea scenei și modul în care el încearcă să își argumenteze infidelitatea sfârșește într-un mod tragic, astfel că intrarea în scenă a soțului Evelynei nu se putea realiza mai bine.

Sebastian (Alin Stanciu) încearcă să găsească un motiv întemeiat pentru a o ajuta pe Susan în crearea unei apărări solide, însă, după mai multe schimburi de replici, ajunge să vadă în alt mod căsnicia.

În acest fel, cele patru personaje sunt conectate, toate simțind nevoia unei schimbări. Scenele dramatice, presărate cu brutalitate și schimbări radicale, oferă audienței posibilitatea de a gândi și de a face legăturile poveștii.

Un alt atu este spațiul neconvențional în care toată acțiunea se desfășoară. Fiecare strigăt, fiecare izbitură, momentele critice sunt resimțite de public într-o manieră aparte.

Aparițiile tânărului jucat de George Dometi aduc un mare plus poveștii deorece, interacționând cu personajele feminine, fac ca drama prin care ele trec să fie mai accentuată în ochii spectatorilor. Este ușor să resimți trăirile și ideile personajelor în viața reală, motiv pentru care această piesă de teatru are o mireasmă aparte, care te atrage și te ține captiv într-un mod plăcut, rațional și visător în același timp.

 

Sebastian Ferchi