Saliva. Sau de ce ne lingem buzele atat de des
Uneori e incintant, alteori ciudat să-i vezi pe oameni umezindu-și buzele. Cu toate acestea saliva utilizată în efectuarea acestui procedeu deține un rol foarte important pentru organism.
19 Mai 2013
08:59
Cavitatea bucală reprezintă primul segment al tractului digestiv care este în contact permanent cu germenii proveniţi din aer, apă şi alimente. Organismul, prin sistemul imun, deţine o serie de factori de apărare locală, care fac ca infecţiile cavităţii bucale să nu fie foarte frecvente.
Aceşti factori sunt: integritatea mucoasei bucale, rezistenţa la colonizare, ţesuturilor limfoide bucale (ganglionii limfatici regionali şi ţesutul limfatic al cavitãţii bucale), prezenţa florei bacteriene proprii (amestec de specii bacteriene care convieţuiesc în simbioză, fără să atace ţesuturile gazdei), precum si prezenţa şi compoziţia salivei.
Bacteriile comensale, inamicii publici ai bacteriilor patogene. Flora bacteriană comensală este o componentă esenţială a mecanismelor de apărare la nivelul cavităţii orale, în condiţii normale incluzând peste 1000 tulpini bacteriene, majoritatea anaerobe. La nivelul cavităţii bucale, se poate găsi orice specie microbiană a organismului uman, dar populaţia microbiană de la acest nivel poate fi împărţită în flora permanentă sau temporară.
După apariţia dinţilor, se creează condiţiile de retenţie şi de dezvoltare a noi specii microbiene. Bacteriile comensale, adaptate supravieţuirii în cavitatea orală, sintetizează factori, cum ar fi bacteriocina, care inhibă creşterea altor tipuri de bacterii.
Dezvoltarea bacteriilor în cavitatea bucală este favorizată de gazda însăşi, de regimul alimentar al gazdei sau de alte bacterii din alte specii. La nivelul gurii, infecţiile sunt condiţionate în principal de tulburarea echilibrului florei normale sau de deplasarea acesteia în alte zone.
Saliva – veritabilă armă de apărare faţă de microorganisme. Saliva din cavitatea bucală este un amestec al secreţiilor provenite din cele trei perechi de glande salivare mari tubule-acinoase (parotida, submandibulara, sublinguala) şi din numeroasele glande mucoase accesorii diseminate în mucoasa bucală.
Cantitatea de salivă este foate importantă, scăderea ei predispunând la invazie bacteriană. Normal saliva conţine o serie de substanţe cu efect cert antimicrobian precum: lizozim, lactoferina, lizine, lacto-peroxidaza.
Lizozimul are rol de barieră protectoare împotriva colonizării şi infectării cu bacterii patogene, fiind probabil cea mai importantă proteină salivară cu rol de apărare care poate iniţia distrugerea celulelor microbiene.
Trecând peste sintagma „De ce-şi ling câinii ouăle? Fiindcă pot!”, ne gândim mai departe la rapiditatea cu care ei îşi vindecă rănile de pe corp, lingându-le.
Secretul stă în salivă, acolo unde se găsesc substanţe antiseptice care omoară o mulţime de bacterii şi care grăbesc vindecarea. În saliva câinelui, lizozimul descompune peretele unor microorganisme, în special al bacteriilor gram-pozitive, având astfel un efect bactericid (de distrugere).
Astfel se explică și faptul că majoritatea câinilor nu fac carii ci numai tartru sau că prin linsul unei răni mici, superficiale, se obţine de la sine o vindecare.
Anca Ardelean
Ioana Ardelean
