Terra 2.0, volum de versuri dedicat naturii semnat Orlando Balaș

În vremuri tulburi, natura e un bun refugiu și sursă de inspirație pentru inimă și minte. 

22 Aprilie 2021

19:43

Doar o zi, de la ieșirea din tipar, ne mai desparte. Într-o perioadă în care mai toate au fost tulburi, iar planeta s-a îmbibat cu plastic și mai mult, în jurul nostru sunt oameni care știu să își folosească timpul și energia constructiv.

Vorbim de lectorul universitar al Facultății de Litere din Oradea, Orlando Balaș, care ne-a anunțat cu drag că începând de Vineri, 23 Aprilie 2021, disponibil de cumpărat și citit va fi volumul de poezii „Terra 2.0”, publicat de editura Brumar.

Apreciatul lector nu este la prima experiență, anterior mai publicând încă cinci cărți, dintre care trei sunt manuale și culegeri de exerciții de limba germană, prin Editura Polirom, un volum de poezie și unul de istorie literară, ambele scoase la lumină de către Editura Echinox.

Totuși, Terra 2.0 este un volum de versuri închinate naturii:

Terra 2.0 este una dintre primele cărți de literatură pro-natura publicate în România. Această carte nu e un cîntec, / e o liturghie într-o biserică goală. 

Lucrarea este, poate, o surpriză, mai ales în România, deoarece în țara noastră natura nu este cinstită, apreciată, onorată. România și românul, în general, și-a asumat pământul ca fiind un bun personal, uitând a-l îngriji și a-i mulțumi pentru binele pe care i l-a oferit (omului). Ne simțim „pe veci stăpâni”, uitând că de ceea ce nu ne îngrijim piere. Dar, din fericire, nu peste tot e așa:

În alte țări, precum Germania, SUA sau Franța, eco-literatura are o tradiție ce duce pînă în secolul al XIX-lea, starea naturii fiind reflectată și dezbătută literar, sub formă epică, lirică și dramatică de sute de scriitori, apreciați de public și de critică. Un exemplu celebru este scriitorul francez Romain Gary, al cărui roman pro-natura „Rădăcinile cerului” a primit prestigiosul Premiu Goncourt.

Revenim la volumul de versuri, autorul ne mai spune că nu sunt rânduri de propagandă sau de convingere, ci:

pur și simplu poezii, texte literare născute din emoția stârnită de starea naturii sau de modul de viață contemporan, și care urmăresc să trezească emoția cititorului. Autorul nu cheamă cititorul la „lupta de clasă”, la acțiune pripită, ci la meditație și la reflecție, la descoperirea frumuseții naturii, „frumusețe / născută în fiecare privire / pentru a fi contemplată și iubită’. 

Se simte multă emoție în Terra 2.0, mai jos vă lăsăm și unul dintre poemele cărții. Cu siguranță aveți în voi sensibilitatea de a recepta mesajul poetului, toți cei care ați ales să citiți acest articol. Iar dacă veți dori să descoperiți întregul mănunchi de poezii, vă mai spunem că Terra 2.0 va apărea și în librării, dar aveți opțiunea de a comanda-o de pe site-ul editurii, click aici, sau trimițând un email adresei: terra2.0@yahoo.com Pentru cei dornici, vă invităm să citiți și prefața semnată de cronicarul literar Victoria Diaconescu, de la Chișinău, descărcând fișierul Prefata Victoria Diaconescu. În plus, în curând, semnat de lectorul Orlando Balaș va putea fi lecturat și volumul de teatru „Incomod”.

Ioana Mădălina Ștefănică

Mîine e un zid de piatră și foc

Mîine e un zid înalt de piatră.

Mîine nimic nu va mai fi la fel.

Răcoarea dimineții va fi doar o amintire,

păduri, rîuri și mări pline 

de viață, nu de plastic,

un an fără incendii sau inundații,

siguranța relativă a zilei de mîine – 

toate vor fi doar un vis pe care

nu vei mai ști dacă chiar l-ai visat

sau e doar o iluzie retrospectivă.

Punctul de la care nu mai e întoarcere

l-am depăștit demult. 

Poate cînd noi cei de azi eram copii?

Poate acum mii și mii de ani

cînd am pornit pe acest drum?

Poate în fiecare clipă în care

iubirea a însemnat doar iubire de sine?

Fiecare pas, fiecare replicare a genelor

ne-a purtat pe acest drum care

a părut multă vreme un marș triumfal.

Ah, cum am triumfat noi

asupra întregii lumi

cu moartea pe viață călcînd!

Ah, cum am șters noi în fiecare clipă 

a existenței noastre existența celorlalți

din cartea vieții!

Ah, cum au pierit din calea noastră

și munți și păduri și rîuri și jumătate 

din tot ce umblă, zboară sau înoată,

lăsîndu-ne lumea doar nouă.

Foamea și frica de odinioară

s-au transformat în lăcomie și cruzime.

Apex predator abulic, ucigînd cu un click,

din distracție sau neatenție.

Ca un zeu plictisit ne acoperim

ochiul cu osînza indiferenței, 

ca un vîrcolac cosmic înghițim planeta

și ne stingem cu ea în hăul etern.

Pragul fără întoarcere l-am trecut demult.

Nu mai putem opri ghețarii

din maiestuoasa topire în mare,

nici pierderea uscatului ori extincția speciilor,

tăcuta trecere a inocenților Terrei,

nici deșertificarea, nici migrațiile,

nici foametea, nici pustiirea totală,

nici prăbușirea a tot ce încă iubim.

Nu, roata istoriei n-o mai putem opri, 

nici întoarce din drum. Mîine se-apropie 

implacabil ca un zid de piatră și foc.

Dar cum va fi mîine,

cît de înalt va fi valul,

cît de aprigă setea sau foamea,

cît de puțini vom mai privi cerul în flăcări,

depinde de ce facem azi, 

savurînd rămășițele zilei.

coperta „Terra 2.0”