Interviu cu Ricardo Caria, despre muzică și viața de familie!

ricardo cariaInterviu cu un „orădean” adoptat! 

 

10 Aprilie 2016

12:31

Săptămâna aceasta am pregătit un interviu cu un „orădean adoptat”. Ricardo Caria, în ciuda faptului că este arădean, vine și (în)cântă în Oradea destul de des.

Cât de curând, mai cu seamă pe 21 Aprilie a.c., readuce muzica FADO pe malurile Crișului Repede. Un interviu frumos cu Ricardo, despre pasiunea pentru muzică și viața de familie, în rândurile de mai jos.

De când pasiunea pentru muzică?

Am descoperit pasiunea pentru muzică la 16 ani, când am primit în dar prima mea chitară. Și am învățat singur să cânt! Descopeream zilnic că sunt fericit „jucându-mă” cu acest instrument. Adevarata pasiune a venit însa în timpul facultății, când m-am alăturat ansamblului de muzică tradițională de la Universitate. Acolo mi-am dat seama că sentimentele unice pe care le simțeam, sunt singurele care mă pot împlini cu adevărat. Cred că această amintire a rămas mereu în sufletul meu, deoarece, atunci când a fost nevoie, a devenit motorul care m-a determinat să îmi schimb viața.

Înainte erai inginer, slujbă care te-a și adus în România, cât de greu sau de ușor a fost să renunți?

Nu a fost nici greu nici ușor, a fost… natural. A fost o chemare interioară către ceva de care aveam nevoie pentru a deveni un om împlinit și fericit. Mai greu mi-a fost după, când m-am lovit de  obstacolele și adversitățile zilnice, dar decizia în sine a fost una cât se poate de naturală.

Cum e viața după ce pui punct unei cariere „sigure”, și începi o alta în care știi că ai mult de muncit?

Viața mea a prins o culoare nemaiîntâlnită până în acel moment. Monotonia unei cariere sigure, dar lipsită de provocări, a fost înlocuită cu adrenalină și pasiune intensă. Cu aceste două ingrediente mă confrunt în continuare zi de zi, dar faptul că iubesc atât de mult ceea ce fac, mă face să uit de toate riscurile pe care mi le-am asumat. Trăiesc această aventură cu o imensă bucurie. Așadar, simt că în ciuda dificultăților, sunt mai fericit, sunt pozitiv și încet dar sigur lucrurile se așează pe făgașul normal. Muzica mă definește întru-totul.

Știu că ai și un band, cât de des repetați împreună?

Am chiar două band-uri. Unul pentru proiectul de muzică FADO, cel cu care vreau să mă fac vizibil și unul pentru evenimentele private. Repetăm în general o dată pe săptămână, dar când avem evenimente  importante ne vedem mai des.

Știu că interpretezi și piese din repertoriul internațional, ai vreun artist preferat?

Da, am mai mulți, dar preferații mei sunt de departe Freddy Mercury și Michael Buble. Îi admir pentru naturalețea, puterea și carisma pe care o au atunci când sunt pe scenă. Dintre artiștii români, preferatul meu este Dan Bitman.

Acum te axezi foarte mult pe muzica FADO, ce e muzica FADO și ce o face atât de specială?

De obicei, definesc fado ca fiind o melancolie veselă. În sensul în care în fado se scrie și se cântă despre dor, lipsuri, durere, dar și despre mare, patrie și bucurie. Fado este muzica sufletului, nu se înțelege, nici nu se explică, doar se întâmplă! Așa spunea Amalia Rodrigues, și asta cred și eu. Personal, simt o stare de exuberanță și o dorință imensă de a transmite sentimente puternice prin intermediul muzicii fado.

Muzica fado a evoluat mult. Astăzi, marile artiste portugheze, Mariza, Ana Moura sau Carminho, folosesc instrumente noi față de cele tradiționale: chitara portugheză și chitara clasică. Dar, în esență, FADO a rămas un gen aparte, fidel naturii sale primare: un cântec al Lisabonei și al Portugaliei, un cântec despre iubire, mare și viață, dornic să fie mai mult decât un simbol al identității Portugaliei, recunoscut în țară și peste hotare.

Din câte am văzut, inclusiv țara mamă, prin Ambasada din România, te susține în demersul tău de promovare a acestui gen de muzică în România.

Da, e adevărat, Excelența sa, domnul Ambasador Dr. Joao Bernardo Weinstein m-a ascultat la o emisiune TV. Pentru că i-a plăcut mult ceea ce încerc să transmit, mi-a oferit o scrisoare de recomandare pentru spectacolele din turneul Sempre Amalia. Deja știți că, acest turneu se va desfășura în 8 orașe din România, între 11 și 21 Aprilie.

Între concerte, campanii și turnee, mai ai timp și pentru tine?

Să știi că am destul de mult timp pentru mine și mai ales pentru familie și copii. Încerc să îmi organizez viața într-un mod simplu, cu priorități bine definite. Plec, într-adevăr, de acasă când am spectacole sau evenimente, dar în rest sunt destul de casnic.

Cum reușești să îți împarți timpul pentru a fi și cu cei doi băieți ai tăi?

În timpul săptămânii, pentru că nu am evenimente sau repetiții, le dedic mult timp. Facem împreună diverse lucruri amuzante și îmi place foarte mult să ma implic în tot ceea ce înseamnă educația lor. Evenimentele mele sunt, în general, seara, așa că îmi folosesc ziua pentru a petrece cât mai mult timp cu ei.

E grea viața de artist?

E minunată! Cea mai buna „meserie” din lume!

Care sunt cele mai mari provocări care ți-au ieșit în cale?

Prima provocare a fost aceea de a fi tată. E în continuare o provocare zilnică, foarte exigentă și nu cred că se va sfârși vreodată. Mă obligă să am o discplină interioară foarte mare și totodată este o responsabilitate uriașă. În același timp, e un dar divin! În rest, discutăm despre provocări pe care eu aleg să le am și atunci când e așa, nu pot decât să le acept și să fac tot posibilul să le depașesc.

Ai avut vreun moment în care ai zis că renunți?

Oh daa… mai multe, dar nu am reușit niciodată. Nu pot renunța la sufletul meu, la visurile mele, la viața mea până la urmă. Ar fi o dovadă de lașitate s-o fac! Așa că merg înainte cu încredere și fără niciun fel de regret.

Ce îți dă putere de a merge înainte?

Iubirea!

Care este punctul în care îți dorești să ajungi?

Îmi doresc să am un public fidel în Romania și peste hotare. Îmi doresc ca oamenii care aleg să participe la spectacolele mele să vină cu convingerea ca vor experimenta trăiri intense și vor pleca acasă cu o stare de bucurie foarte mare.

Culoarea sau culoritale tale preferate sunt… și de ce?!

Îmi place mult albastru pentru că îmi aduce aminte de mare și de ocean.

 

Ioana Mădălina Ștefănică