fbpx

Interviul saptamanii: Adela Lazar, actrita pictorita a Teatrului Regina Maria

adela lazar 6Evenimente Oradea a pregătit pentru astăzi un interviu extrem de optimist, plin de culoare și de care vă veți îndrăgosti.

 

02 Iunie 2013

12:00

Atunci când m-am gândit să vă aduc un interviu cu Adela Lazăr și m-am interesat „prin târg”, reacțiile nu au fost decât pozitive. Cu toți cu care vorbisem mi-au spus „super tare”, „ce idee bună”, „Adela e bestială”. Atunci am zis OK. Dacă sunt atâția oameni care o vorbesc de bine, trebuie să fie un om excepțional căruia trebuie să îi cer un interviu.

Și este. Ce am remarcat prima dată la Adela a fost zâmbetul constant. E omul care are mereu zâmbetul pe buze. E super optimistă (deși mi-a zis că soțul ei e „enervant de optimist”) și caldă. Un suflet cald,  primitor, simplu, punctual și care e foarte iubit de cei din jurul ei.

Vă invit să o cunoașteți și voi pe frumoasa actriță pictoriță și să descoperiți excepționalul din spatele scenei.

 

Unde și când a început povestea Adelei Lazăr?

Într-o dimineața minunată de 1 aprilie 1982 , în orașul florilor, Tîrgu-Mureș, vine pe lume Adela Cosmina Lazăr, fiica lui Alexandru și Rodica și sora Corinei Delia:) Tata a crezut că e o glumă și nu a crezut-o pe mama când l-a sunat să îi spună că merge să nască, e o glumă, își spunea el, da, ce glumă bună, Eu 🙂 O cârlionțată blondă cu ochi mari albaștri 🙂 Așa începe povestea minunată a vieții mele 🙂

Mulți știu, puțini cunosc dar tu ai terminat un Liceu Pedagogic și chiar ai și predat.

Mamica mea e învățătoare, cea mai bună din lume și iată că i-am călcat pe urme mergând și eu la Liceul Pedagogic 🙂 Au fost 5 ani fermecători din viața mea care au însemnat mult pentru dezvoltarea mea personală. Timp de 4 ani am fost învățătoare la Spitalul Clinic Județean Mureș la secția de Cardiologie Pediatrică unde mă ocupam de copiii din clasele I-VIII. Îi ajutam să nu rămână în urmă cu materia atâta timp cât erau în spital. Cea mai mare realizare ca dascăl într-un spital a fost că am reușit să învăț o fetiță să scrie:) Am fost cea mai fericită când fetița știa să scrie dupa dictare 🙂

Ce a însemnat perioada în care ai fost dascăl pentru tine și mai ales în ce măsură a contribuit la formarea omului de astăzi?

Perioada în care am fost învățătoarea îngerașilor bolnăviori din spital s-a suprapus cu cei 4 ani de facultate. Eram studentă la actorie și în pauza de masă când toată lumea se odihnea, între 14 – 18, mergeam la spital la copiii mei iar de la 18:00 înapoi la Universitate la cursuri, repetiții sau chiar la  spectacol. A fost cea mai intensă perioadă din viața mea; mă confruntam cu atâtea lucruri noi, faptul că eram angajată și munca mea era nu doar să asigur continuitatea învățării unor elevi bolnăviori ci în același timp eram și psihologul lor, mama lor, prietena lor, omul lor iar când plecam de acolo trebuia să fiu veselă și receptivă, să fiu un student model și să nu îmi dezamăgesc colegii și profesorii. Copiii respectivi mi-au deschis ochii, mi-au arătat că viața e atât de minunată și merită trăită secundă cu secundă cu cea mai mare bucurie, mai ales în cazul lor în care secundele le erau numarate. Cu operații pe cord deschis nu ai fi prea optimist, nu și dacă ești copil, ei au un fel special de a privi lumea, viața, viitorul. În cei 4 ani în care am fostîn paralel învățătoare și studentă la actorie am învățat să muncesc fără sa imi spun mereu că am obosit și că nu mai pot. Am învățat despre mine că sunt mai mult decât credeam și că pot să realizez orice îmi propun.

Astăzi vorbim cu un om complex care joacă, pictează, coase. Cum de poate un singur om face atâtea?

Oooo, și câte și mai câte.  M-am născut sub o steluță norocoasă care mi-a dat multe îndeletniciri și talente. Cum reușesc să le fac pe toate? Pe rând 🙂 Sunt foarte activă și îmi caut mereu de lucru: când nu pictez, cos, când nu cos și nu pictez merg la teatru și joc, și tot așa 🙂 Am o familie talentată și harnică și cu siguranță că i-am moștenit pe ei 🙂

Nu e greu?

E viața mea, nu aș putea să trăiesc fără să muncesc, fără să fac ceea ce mă reprezintă, ceea ce mă face fericită: pictura, teatrul, evenimentele cu copiii, broderia de mărgele, iar atunci când faci ceva cu placere nu ai cum să obosești sau să ți se pară greu 🙂

Luându-le pe rând, aș vrea să te întreb cum s-a conturat lumea teatrului? Cum a ajuns Adela Lazăr actriță?

Cred că dintotdeauna am fost o mică actriță; la grădiniță primeam rolurile principale, la școală cântam în fața clasei și luam premii la concursurile de recitat poezii. Și totuși, nu mi-am propus să fac asta, am spus mereu că nu eu am ales această meserie ci meseria aceasta m-a ales pe mine, așa a trebuit să fie și ce bine că mi-am ascultat instinctul și am mers la concurs. M-am pregatit timp de o saptamană, singurică și… am intrat, începea aventura vieții mele 🙂

Tu ești din Târgu Mureș. Cum de joci tocmai la Oradea?

După facultate s-au scos prin concurs două locuri de actori la Oradea.  Am venit din curiozitate la concurs împreună cu toți colegii, nici nu mă gândeam să plec din orașul natal, de lângă părinții mei și să mă mut singură într-un oraș străin. Dar se pare că socoteala de acasă nu se potrivește cu socoteala sufletului și din nou, instinctul mi-a dictat să spun „Bine, vin 1 an și dacă nu îmi place mă întorc…”

De câți ani locuiești în urbea de Crișul Repede?

Și uite-așa peste 2 ani se fac 10 ani de când sunt în Oradea 🙂

Cum a fost mutarea dintr-un loc în altul? Te-ai gândit vreodată că nu vei face față?

Dacă mă gândeam la asta nu mai plecam. Nu, nu m-am gândit, a fost o hotărâre pur instinctuală, mi-am dat seama pe parcurs despre ce e vorba, de fapt acum începeam să prind aripi și să învăț să mă descurc pe cont propriu, departe de familie și prietenii vechi, acum mi se deschidea un nou univers pe care aveam să îl explorez cu cea mai mare nerăbdare.

Sau că nu te-ai putea acomoda?

La început a fost puțin dificil dar mi-a trecut repede, în 2 luni parcă eram aici dintotdeauna, mi-am făcut prieteni noi, am început repetițiile la teatru, mi-am aranjat cămăruța și viața mea se schimba în fiecare zi puțin câte puțin, și eu după ea…

Care a fost primul spectacol în care ai jucat la Oradea?

Primul spectacol în care am avut onoarea să intru alături de colegii mei iubiți a fost „Nevestele vesele din Windsor” în regia lui Victor Ioan Frunză, un muzical excepțional, păcat că nu se mai joacă 🙂

Iar astăzi te putem vedea în… ?

Au urmat multe spectacole minunate, azi mă puteți vedea în „Scripcarul de pe acoperiș”, „Și miniștrii calcă strâmb”, „Îndrăgostiții din Ancona”, „Biloxi Blues”, „Baltagul”, „Țiganiada” 🙂

Cât de greu e să fii actor? Sau poate cât de ușor?

Actoria e cea mai frumoasă meserie din lume, nu mi-a fost niciodată greu și nu am considerat vreodată că am un serviciu, pentru mine teatrul e o stare de a fi, pe scenă mă simt în largul meu, e oaza mea, libertatea mea, inspirația mea, teatrul e un spațiu sacru unde încercăm să ne transpunem în alte dimensiuni și vise, să ne întâlnim cu îngerii, iar voi să simțiți asta. E sublim și mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat ocazia să fac asta, e o meserie de echipă și slavă Domnului am niște colegi minunați la Teatrul Regina Maria 🙂

Sunt actorii oameni atât de diferiți? Am auzit nu o dată sintagma „… da, sunt artiști! Își permit orice!” Vă permiteți cam orice?

Toți suntem diferiți, nu știu dacă suntem neaparat mult mai diferiți. Cu siguranță suntem mai sinceri, mai direcți, mai dezinvolți, mai idealiști și mai visători, mai sonori 🙂 Nu știu exact la ce te referi prin „orice”… Eu personal nu îmi permit decât orice îmi dictează bunul simț și inspirația 🙂

A fost vreun moment în care ți-a fost greu să joci un personaj?

Da, uneori ți-e greu să te împrietenești din prima cu personajul, dar cu muncă și răbdare am reușit să nu îmi fie greu niciun rol pe care l-am jucat.

E nevoie de o pregătire specială pentru roluri? Așa pe scurt, spune-ne cum reușiți voi să vă transpuneți în personaje, indiferent de starea voastră emoțională.

Desigur că fiecare rol e o altă provocare, o altă poveste în care intri fără să știi nimic dinainte, dar pe parcurs reușești să fii parte integrantă din povestea respectivă. Există o pregătire specială și îndelungată atunci când pregătim un spectacol muzical, ore de canto și de coregrafie cu specialiști în domeniu. Cum reușim? E pur și simplu magie 🙂 Iar trucurile nu ți se pot spune 🙂

Pe lângă meseria de actor al Teatrului orădean, ai mai dat viață și altor personaje foarte iubite mai ales de copii: Toppolina și Mirandolina. Când și cum s-au născut cele două personaje?

Am iubit dintotdeauna copiii și mi-am dorit să fac ceva special alături de ei, cele două personaje s-au născut dintr-un vis frumos și încet-încet  prin muncă multă au devenit o superbă realitate.

Făcând o trecere ușoară din lumea colorată a Toppolinei și Mirandolinei către cea a picturilor pe care le faci, și care sunt la fel de colorate și pline de viață, te-aș ruga să ne povestești cum ți-ai descoperit pasiunea și îndeletnicirea pentru artă.

Dintotdeauna mi-a placut să pictez și să colorez. Țin minte că atunci când eram mică îmi mâzgăleam cărțile, nici pereții nu au scăpat necolorați 🙂 Desenez dintotdeauna și mi-a plăcut să încerc și să descopăr tehnici noi.

Ce te-a determinat să începi să pictezi?

M-au încurajat foarte mult cei dragi din familie și prietenii, i-am ascultat și bine am facut, într-o zi am zis: „De mâine mă apuc serios de pictat”… și așa a fost 🙂

Și mai ales ce animale, personaje, minunății ai pictat pe la începuturi?

Pictez ceea ce simt și doresc ca picturile mele să transmită un mesaj, fiecare în parte e o poveste, pictez păduri colorate inspirate din arta lui Hundertwasser, pisicuțe plouate, ochii care văd tot, flori și personaje suprarealiste 🙂

Cum și de unde numele de „Hadella”?!

Hadella e o poreclă pe care mi-am însușit-o în facultate după ce am spus un banc 🙂 Ha ha ha 🙂

Acum câți ani a început mirajul decorării obiectelor?

Decorez obiecte și pictez mobilier de 4 ani 🙂 E fabulos 🙂

Când ai venit pe piață cu ideea decorării mobilerului care a fost reacția pieței? A fost primită cu succes ideea sau cu o oarecare reticență? Erau deschiși oamenii spre așa ceva?

Absolut toate feed-back-urile au fost pozitive și oamenii au fost foarte încântați de idee și de produse, urmează să fac o expoziție să le vadă și live 🙂 Sunt mult mai frumoase în realitate decât în mediul virtual 🙂

Și ai continuat până când, astăzi, pictezi, coși decorezi… Concret care e tolba de servicii a artistului Adela Lazăr?

Pictorița Adela Lazăr pictează: pânze, mobilier, sfeșnice, rame de fotografii, pantofi, înnobilează hainuțe plictisite cu multe mărgeluțe colorate, realizează coliere gigantice… și toate acestea în modele Unicate 🙂

Ai urmat cursuri sau ai fost în anumite tabere de creație pentru a te inspira?

NU am urmat absolut nici un curs, e pur si simplu inspirație si recreație 🙂 Am fost în mai multe tabere de pictură împreună cu colegii mei de la Asociația Artiștilor Plastici din Tg Mureș 🙂

Chiar așa vorbind de inspirație. Ai vreun model, vreun pattern pe care îl urmezi?

Îi ador pe Hundertwasser și Gaudi, ei sunt muzele mele eterne 🙂

Îi admiri și îi iubești de ce?

Îi iubesc și îi admir pentru că simt la fel ca mine, colorat și viu, fără opreliști, pun în practică tot ce le vine în minte și asta e minunat 🙂

Dacă tot suntem la capitolul preferați te rog să ne spui un actor, un scriitor, un film, o carte și un oraș preferat

Merryl Streep, Carlos Luis Zafon, Cinema Paradiso, Umbra Vântului și Barcelona 🙂

Să nu uităm. Care e mâncarea preferată și care a fost cel mai delicios meniu servit vreodată și unde?

Ador cartofii frantuzești, iar cel mai delicios meniu îl servesc întotdeauna când merg acasă la mami și la momo, la Toldal 🙂

Îți mai aduci aminte ce vroiai să te faci când vei fi mare?

Daaa, îmi doream să îmi deschid o fabrică de păpuși împreună cu sora mea și să le facem hăinițe și să le vindem fetițelor 🙂

Un vis măreț din copilăria, adolescența actriței pictorițe Adela Lazăr

Mi-am dorit mereu ca părinții mei să fie mândrii de mine. Ăsta a fost visul meu, să fiu un copil bun și să nu îi supăr vreodată. Am reușit, sunt foarte mândrii de mine și de tot ce am realizat până acum 🙂

Ne vorbești puțin și despre dexteritatea ta de a scrie cu ambele mâini de-odată și în oglindă? Eu recunosc că am rămas surprinsă când te-am văzut

Pur și simplu într-o zi m-am trezit că știu să scriu cu mâna stângă în oglindă, și apoi cu ambele, sunt ambidextră. Am o prietenă bună care are un băiețel cu probleme de dezvoltare și îmi spunea „Stephan is different but in a wrong way, you are different but in a good way”

Cum de e posibil să scrii cu ambele mâini simultan, când noi, uneori după ce nu scriem o perioadă îndelungată parcă nici nu mai știm ține bine pixul în mână?

Sunt ambidextră dar înainte să aflu asta vroiam să scriu cu mâna stângă la școala, nu m-au lasat și am învățat cu mâna dreaptă, uite că peste câțiva ani cele două mâini s-au întâlnit și formează un cuplu extraordinar de ambidexteritate 🙂 Voi pregăti un filmuleț cu o demonstrație, în curând 🙂

Dacă cei care te citesc vor sta și se vor uita la fotografii tale vor vedea că mai în toate zâmbești. De unde atâta optimism?!

Îl voi cita pe iubitul meu soț, Sebi, zâmbesc mereu pentru că „Noi nu avem probleme ci doar soluții”

De unde atâta energie și inspirație pentru a te implica în atât de multe lucruri?

De unde? Din dragostea pentru tot ceea ce fac, din pasiune și determinare, de aici vine energia 🙂

Nu ți se întâmplă să fii în pană de idei sau fără chef?

Vreau să mă consider un om normal, bineînțeles că mai am și eu momentele mele dar încerc să ies cât de repede pot din stările nepotrivite 🙂

Care e remediul tău, dacă îl putem numi astfel, în cazul „zilelor ploioase”?

Umbrela 🙂 🙂 🙂

Și pentru că suntem la capitolul „idei” și „a face” ce ne pregătești pentru viitor. La ce să ne așteptăm de la actricța și pictorița Adela Lazăr?

În viitorul apropiat vom avea un bebeluș minunat 🙂 Pentru dragele mele prietene și cliente pregătesc o serie de surprize, urmăriți-mi pagina de facebook Adela Lazăr și Hadella Shop🙂

Ultima întrebare de astăzi: ce culoare are viitorul tău?

Rooooooooooooooooooz:)

 

Ioana Mădălina Ștefănică