fbpx

Interviul saptamanii: Romeo Gozner, maestrul Kung Fu-ului oradean

Romi Gozner 12Interviul acestei săptămâni vă prezintă un om special, care prin multă muncă și perseverență a reușit să aducă Kung Ku-ul la un nivel de mare artă în Oradea.

 

13 Octombrie 2013

12:00

Pe Romeo Gozner l-am cunoscut în urmă cu aproximativ un an, și a fost genul de om cu care am legat o prietenie frumoasă pe loc. Îl admir extraordinar de mult pentru implicarea și dragostea pe care o are pentru sport și pentru elevii săi. L-am rugat să ne dea un interviu deoarece, cred eu, fiecare avem de învățat cel puțin din perseverența lui.

Pentru început aș vrea să te rog să ne spui de câți ani practici acest sport?
Practic acest sport din 1982 (de 31 de ani), am mai practicat înainte de la 6 ani tenis de câmp în regim de performanță, și înainte de a descoperi wushu-ul am practicat pentru scurte perioade box-ul și karate-ul.

 

Când și cum ai luat contact cu lumea Kung Fu?
Cu toate că sunt un pacifist convins întotdeauna am simțit o latură mai razboinică și fiind pus fără voia mea în situații de conflict stradal am realizat că trebuie să încerc aceste discipline de contact așa am ajuns să practic sporturile mai sus menționate și am rămas fidel Kung-Fu-ului.

 

A fost dragoste la prima vedere sau a fost una care s-a dezvoltat în timp?
Practicând Karate într-unul din cluburile orădene, la începutul anilor 80, am sesizat în timpul antrenamentelor că în sala vecină exista ceva care mă atrăgea mult mai mult decat Karate-ul. La acea vreme nu știam ce este, cum se numește și ce hram poartă, dar m-a atras din prima și nu știu dacă a fost dragoste la prima vedere dar cu siguranță aceasta s-a dezvoltat și consolidat în timp.

 

Antrenezi de câțiva ani buni. De aproximativ câți?
Primul contact cu ideea de a antrena a fost în 1987 când am devenit instructor secund al maestrului meu de atunci, Nicolae Iancu, iar din 1988 am devenit antrenor plin cu grupă separată, stil distinct. A fost anul în care s-a născut A.S.C. Gold Dragon, clubul de azi și așa am împlint 25 de ani de activitate.

 

Căror categorii de vârstă se adresează această artă?
Datorită complexitatii și varietății de stiluri și sisteme Wushu-ul sau Kung-Fu-ul se adresează tuturor categoriilor de vârsta și sex, chiar și celor cu aptitudini și calități fizice și motrice mai reduse. Singura condiție fiind dorința de a practica această disciplină.

 

Aș vrea să te întreb dacă sunt necesare anumite calități pentru a practica Kung Fu dar mai ales ce deprinderi îți formează. Te întreb acest lucru deoarece nu o dată am auzit, de la practicanții diferitelor tehnici de apărare și nu numai, că puterea stă în gândire și nu în pumni sau duritate.
Ce ai auzit de la practicanții despre care vorbești este foarte adevărat, înseamnă că ai întâlnit adevarați practicanți de arte marțiale. Artele marțiale în toată complexitatea lor dar cu atât mai mult cele pe care le practic și le predau înseamnă un mod de viață, disciplină, profunzime și consecvență. Cu alte cuvinte o trăire profundă fizică, spirituală și emoțională, cel puțin așa văd eu această disciplină care nu degeaba este inclusă în categoria artelor. Este adevărat că prin antrenament și consecvență se dobândesc calități fizice, motrice speciale obținând astfel încredere, stabilitate, echilibru și nu în ultimul rând demnitate.

 

Tu cu elevii tăi ați participat și la numeroase concursuri…
Da, suntem multipli campioni naționali pe toate probele reprezentative ale stilului, suntem vicecampioni mondiali și campioni europeni.

 

Dacă e să vorbim de evenimente te-aș ruga să ne vorbești puțin și de ultimul organizat de tine, chiar în Septembrie, la Casa de Cultură a Sindicatelor. Cu ce scop și semnificație?
Pe data de 21 Septembrie 2013 clubul nostru a aniversat 25 de ani de existență și alături de el și eu 25 de ani de antrenorat, o activitate profesională încununată de succese și satisfacții cu atât mai mult cu cât începând din 2009 și terminând cu 2013, deci în toți acești ani de criză am realizat performanțe mult peste așteptările mele.
 

 

Cât de greu e să ții în frâu atât elevii dar și intructorul?
La Gold Dragon există o familie adică o relație pe care mulți ar invidia-o, motiv pentru care nu am o problemă deosebită în a ține în frâu și a disciplina colectivul de sportivi și instructori. Asta nu înseamnă că întotdeauna este ușor și că nu apar și probleme dar am încercat de-a lungul timpului să le rezolv, uneori mi-a reușit foarte bine, alteori mai puțin. Important este că am supraviețuit și astăzi ne putem numi cu mândrie Gold Dragon.

 

Nu e uneori greu să fii învățătorul? A fi un model pentru elevii tăi necesită multă ordine, disciplină și răbdare.
Ba da, trebuie să recunosc că uneori este chiar foarte greu dar este o misiune asumată care mă onorează iar responsabilitatea mă motivează și cred că astea împreună sunt secretul succesului profesional dacă putem vorbi de așa ceva.

 

Cum a fost și ce reprezintă maestrul „Shifu” de la care ai învățat Kung Fu?
Iancu Nicolae, actualmente administratorul (patronul) firmei Ideart, este maestrul meu și as putea spune chiar mentorul meu de la aceea vreme. Este un om deosebit, a fost un autodidact desăvârșit cu un simț al realității și un instinct marțial fantastic, omul de la care am învățat multe și cu care mă consult și în prezent având o relație absolut specială.

 

Vorbește-ne puțin despre Gold Dragon, clubul pe care îl conduci
Ca să povestesc despre Gold Dragon mi-ar trebui mult mai mult timp sau poate chiar ar trebui să scriu o carte pentru că este o adevărată istorie care din fericire se scrie și în prezent cu tineri frumoși, oameni deosebiți, caractere puternice, adevarați practicanți de arte marțiale, luptători și în ring dar și în viață.

 

Dacă sunt părinți sau tineri interesați să vină, să practice kung fu împreună cu voi, unde vă pot găsi?
Școala Dacia, Bulevardul Dacia, fosta scoală generală 14 în sala veche de sport în zilele de Marti și Joi orele 19 – 21 pentru copii și începători, iar Luni, Miercuri, Vineri, aceeași oră pentru avanasați și grupa de performanță.

 

Tu ești și antrenor și părinte. Care crezi că sunt valorile importante pe care elevii dar și orice copil trebuie să le învețe și să și le asimileze?
Atât în calitatea de părinte cât și în cea de antrenor rămân consecvent în a transmite, iniția și promova valorile reale, mă refer aici în primul rând la valorile moral creștine, prin acestea disciplina, consecvența, unitatea, bunul simț, compasiunea, demnitatea și spiritul de dreptate primează. Dar astea sunt mesaje greu de transmis într-o lume și o societate, într-un declin total în care se promovează individualismul, banul ține loc de biblie, prostia este ridicată la rang de virtute cu toate acele non valori bine cunoscute, unde și maneaua a devenit imn.

 

Crezi că mai au nevoie copiii de modele într-o lume care e atât de schimbată și evoluată?
Cred că la cuvântul „evoluată” ai uitat să pui ghilimelele. Și da cred că mai mult ca oricând este nevoie de modele și de valori reale, doar că acestea nu sunt promovate pentru că nu fac rating și așa mă întreb ce șanse are această societate că doar, cine face rating pe toate posturile de televiziune unde nu mai au loc adevăratele valori naționale indiferent că vorbim de cele din artă, sport sau cultură.

 

Ca și părinte, de ce ar trebui copiii să practice un sport, indiferent care?
Sportul sub orice formă ar trebui să consolideze sănătatea, să contribuie la o dezvoltare armonioasă și nu în ultimul rând te pregătește pentru viață, dându-ți un tonus fizic și intelectual ajutându-te să depășești toate încercările la care fără îndoială vei fi supus în această societate așa zis modernă, în realitate vorbim de o junglă fără reguli. Dacă ne referim la sănătate trebuie să amintesc și faptul că alimentația necorespunzătoare de cele mai multe ori, stresul generează o mare parte din bolile cele mai grave iar sportul este singura soluție care ne rămâne pentru a face față cu succes tuturor acestor presiuni și atacuri.

 

Se poate împăca și sportul și școala și în ce măsură?
Este un subiect foarte complex, fiind profesor de sport la bază, deci și dascăl, trebuie să spun că am habar de această problemă și din nefericire trebuie să spun ca a devenit o reală problemă deoarece sistemul de învățământ din România, după propria mea părere, este defect, materii supraîncărcate, cerințe tot mai mari și nejustificate mai ales la copii din clasele primare și asta face, bineînțeles în opinia mea, ca sportul și în general activitățile cultural sportive și educative să rămână într-un plan secundar, mulți dintre părinți ignorându-le aproape în totalitate punând accent doar pe școală, lăsând să scape din vedere sănătatea fizică și chiar mentală a copiilor din ziua de azi, o problemă cu care m-am confruntat și în calitatea mea de dascăl sau diriginte, cu care mă confrunt și în prezent în calitatea de antrenor.

 

Aș vrea să lăsăm puțin de-oparte lumea kung Fu, și te-aș ruga să ne vorbești puțin și de omul Romeo Gozner, nu doar de iubitorul și practicantul de Kung Fu. Cum e el?
Ce aș putea să spun aici, am 45 de ani, tatăl a doi copii și cred despre mine că nu sunt cu nimic special, cu alte cuvinte sunt doar un simplu profesor de sport și antrenor coordonator al unei frumoase echipe, adică un om obișnuit. Iubesc natura, în mod special muntele, ador drumețiile montane vara, taberele de schi iarna.

 

Ce vise îndrăznețe ai avut acum 20 de ani și câte dintre ele s-au împlinit?
Mi-am dorit să am posibilitatea să ofer șansa sportivilor mei să participe la competiții internaționale și pot spune cu mândrie că acest vis s-a împlinit iar rezultatele sunt mai mult decât mulțumitoare. În urmă cu 20 de ani eram la începutul carierei de antrenor, multe vise, multe speranțe, o parte dintre ele s-au împlinit, o altă parte poate se vor realiza pe viitor dar cel mai mare vis al meu a rămas unul împlinit și anume Gold Dragon.

 

Pentru a reuși în viață există o rețetă a succesului?
Există o singură reteță, un amestec omogen de credință, stăruință, consecvență condimentate cu o doză mare de nebunie.

 

Pentru tine, ca și tânăr, ce te-a ajutat să mergi înainte, ca astăzi să te poți bucura de tot ceea ce înseamnă Gold Dragon?
Cred că am fost puțin spus nebun. În ceea ce privește bucuria, nu spun că nu ma bucur dar sunt conștient că mai am multe de făcut și mai sunt multe meciuri de câștigat alături de sportivii mei, și în ring și în viață.

 

Știu că muncești mult, dar cum rămâne cu familia? Reușești să-ți faci timp și pentru ei?
Oricât aș munci de mult și orice satisfacție profesională aș avea ar însemna un mare gol dacă nu mi-aș face timp pentru familie. Din fericire copiii mei mă urmează atât la sală cât și pe traseele montane, au îmbrățșsat cu multă placere activitățile sportive și binențeles caut să-mi petrec cat mai mult timp alături de ei.

 

Dacă mâine ar fi să pleci în altă țară, unde ai alege să te muți?
De-a lungul carierei mele am primit mai multe oferte și aș fi putut să plec dar din diferite motive în cele din urmă am ales să rămân. Și nu aș spune că din patriotism, dar nu regret deoarece cu toate că știu că sunt copii talentați peste tot nu cred că aș fi avut copii atât de minunați pe cei care i-am avut aici. Este adevărat că pe plan material cu siguranță aș fi dus-o mult mai bine dar îmi asum acest lucru și nu regret nimic.

 

O vacanță frumoasă pe care ați avut-o, unde a fost?
Cele mai frumoase vacanțe ale mele au fost tot alături de echipa și bineînțeles familie, fiind obișnuite taberele montane unde din păcate mergem din ce în ce mai rar, din lipsa fondurilor. Personal nu îmi amintesc când am fost în ultimul concediu.
 

 

Și totodată unde ai vrea să-ți duci familia dacă în secunda următoare ți s-ar pune la dispoziție un sac de bani și un avion privat?
Mi-aș dori să vizitez China.

 

Apropo, spune-ne mâncarea preferată a unui profesor de kung Fu
Poate o sa te amuze dar ador să merg cu băieții la pizza.

 

Dacă ar fi să alegi o culoare, pe care să o dai viitorului tău, care ar fi aceea?
Viitorul meu ca și trecutul sper să fie multicolor.
Ioana Mădălina Ștefănică