Romania si gazele de sist. Interviu cu Orlando Balas

Avem o țară extraordinară, plină de bogății. Avem munte, mare, avem (încă) păduri, aur, tineri inteligenți care excelează peste hotare (din păcate). Dar ne lipsește ceva. România se duce la vale. Ne vindem ieftin, nici măcar pe bani ci pe promisiuni, când tot ce ar trebui să facem este să ne conștientizăm valoarea.

02 Decembrie 2013

21:10

Cu fruntea sus, cu statutul de portal totalmente apolitic, am dorit să discutăm încă o dată cu Orlando Balaș despre viitorul tot mai sumbru al României. Profesor universitar, tată și român, Orlando Balaș, mărșăluiește de fiecare dată pentru viitorul sănătos al României. Și astăzi a ieșit în stradă în gest de solidaritate cu Pungești, și cu întreaga patrie care se vede amenințată de exploatarea gazelor de șist. Iată interviul:

Discutam într-un interviu anterior despre pericolul de la Roșia Montana. Acum, nu doar că suntem în pericol, dar avem și certitudinea că exploatarea gazelor de șist va avea loc, cel puțin din viziunea Guvernului României. Cum vedeți decizia autorităților?

Aceste aranjamente s-au făcut de mai mult timp, de către ultimele guvernări. Toate partidele ajunse la guvernare în ultimul deceniu au pus la dispoziția unor mari firme străine resursele țării, în loc să le păstreze pentru români, sub pretextul unor avantaje economice (redevențe de câteva procente). Din păcate, dincolo de gestul discutabil de înstrăinare a resurselor naționale, unele tehnologii folosite pentru exploatarea acestor resurse sunt și foarte dăunătoare pentru om și pentru mediu (cianurile pentru aur, fracturarea hidraulică pentru gazele și petrolul de șist). Prin urmare, este vorba de o dublă trădare a interesului național.

De ce sunt atât de periculoase pentru mediu gazele de șist și exploatarea lor prin fracturare hidraulică?

Gazele de șist în sine nu sunt periculoase, atâta timp cât sunt lăsate acolo unde sunt, în rocă. Ele sunt gaze naturale absolut obișnuite, aflate însă într-un loc mai puțin accesibil, în diverse straturi de rocă. Trebuie spus că și exploatările curente de petrol și gaze sunt destul de neprietenoase cu mediul și afectează sănătatea omului, dacă sunt făcute în apropierea unor colectivități umane și nu în deșert. Metoda de exploatare a gazelor de șist prin fracturarea hidraulică e foarte agresivă. Ea constă în forarea unui puț de mare adâncime („fracturare verticală”, folosită și la exploatarea țițeiului), care are de multe ori fisuri prin care diverse substanțe folosite se infiltrează în sol, urmată de un foraj orizontal, care nu mai este etanșeizat nici cât puțul vertical, în care se injectează un amestec de apă și câteva sute de substanțe chimice, multe ținute secrete, foarte corozive și dăunătoare sănătății. Acest amestec este de natură să sfarme și să dizolve roca în care sunt prinse particulele de gaz („fracturare hidraulică orizontală“). Gazul astfel eliberat este extras printr-o sondă amplasată la o distanță oarecare de forajul prin care se injectează amestecul de fracturare. O mare parte din substanțele nocive folosite rămân în subsol, se infiltrează în pânza de apă, ajungând să otrăvească apele și solul, afectând dramatic sănătatea oamenilor și a animalelor și făcând imposibilă practicarea agriculturii pe terenurile în cauză. În plus, acest procedeu provoacă cutremure, alunecări de teren și incendii. Toate aceste urmări negative foarte periculoase au fost constatate la exploatările din Statele Unite. Multe state europene, în urma avertismentelor oamenilor de știință, au interzis exploatarea gazelor de șist, care este posibilă doar prin metoda aceasta periculoasă. Este vorba de țări precum Germania, Franţa, Marea Britanie, Danemarca, Olanda sau vecina noastră, Bulgaria. Din păcate conducătorii României preferă să pună în joc sănătatea oamenilor pentru niște comisioane.

În Bihor care sunt perimetrele în care pot fi exploatate gazele de șist?

Tot Bihorul, cu excepția zonei muntoase și a perimetrelor atribuite anterior, este cuprins în patru perimetre longitudinale de explorare și exploatare a hidrocarburilor, care au fost denumite aleatoriu după unele localități din cuprinsul lor: EX-1 Voivozi, EX-2 Tria, EX-3 Băile Felix și EX-4 Tulca. Acestea au fost atribuite unor firme străine, care pot să facă prospecțiuni, iar dacă găsesc orice resurse, chiar și gaze și petrol de șist, au dreptul să le exploateze.

Dacă ar fi să privim în viitor, și să ne gândim că acțiunea va merge înainte, conform celor hotărâte de semnătura prim-ministrului Ponta, cum va arăta zona Bihorului după exploatarea gazelor?

Poate să fie un peisaj cu multe sonde, cu apă otrăvită, cu oameni bolnavi și cu alternative durabile distruse. Adică fără ceea ce are acum Bihorul: un pic de industrie, comerț și agricultură din care totuși se trăiește cât de cât normal. Ar fi, în cazul cel mai fericit, ca un Suplacu de Barcău extins la nivelul întregului județ. Or la Suplacu de Barcău, unde se exploatează acum petrol prin metode tradiționale, oamenii sunt din păcate printre cei mai bolnavi din întregul județ. 20% din copii suferă de boli respiratorii, incidența cancerului și a altor boli e mult mai mare ca în restul țării. În cazul cel mai nefericit, în care ar fi găsite și exploatate gaze de șist, ar fi un loc în care nu mi-aș dori deloc să trăiesc, cu apă infestată sau chiar cu gaz la robinet, cu cutremure, incendii și explozii. Nu doresc nimănui să trăiască într-o zonă în care sunt exploatate gaze sau petrol de șist.

O parte a populației este bine informată cu privire la ceea ce ne așteaptă în cazul în care exploatările vor avea loc. Ce e de făcut cu acei oameni, marea majoritate de la țară, care pentru 100 de lei își vor da acordul de utilizare a terenurilor lor în tot acest proces?

Din câte știu, se dă și mai puțin de 100 de lei sau se dau doar promisiuni (la Suplacu se plătesc 2 lei pe metru pătrat și pe an pentru folosirea terenului de către compania care exploatează petrol pe terenul oamenilor). Oamenii sunt prostiți să își dea acordul ca firmele de prospecțiuni să intre pe terenurile lor, să vadă dacă e sau nu ceva în subsol, fără să li se spună că de fapt un acord pentru prospecțiuni e automat un acord și pentru exploatare, că în cazul găsirii de gaze sau petrol, inclusiv gaze sau petrol de șist, acele terenuri pot fi expropriate pentru „interes național“, iar proprietarii vor fi siliți să le vândă la prețul stabilit de firma care va exploata acele resurse. În județul Vaslui s-au adunat semnături pentru acordul de intrare pe teren pentru prospecțiuni geologice de către falși ziariști, care le spuneau țăranilor să semneze pe o listă pentru a primi abonamente gratuite la ziare. Oamenii de la țară trebuie informați în privința riscurilor la care se expun dacă își dau acordul pentru intrarea pe terenurile lor a utilajelor de prospecțiune. Și informarea lor e datoria tuturor oamenilor care știu despre ce e vorba, nu doar a mea sau a dumneavoastră.

Cum credeți că poate fi oprit acest acord? Sunt suficienți doar oamenii pentru a opri „potopul”?

Pentru efectuarea prospecțiunilor este nevoie de acordul proprietarului de teren și de mai multe avize, de la Consiliul Local, Consiliul Județean și Agenția de Protecția Mediului. Esențial este acordul proprietarului de teren. Dacă proprietarul terenului nu își dă acordul în formă scrisă, prospecțiunile se desfășoară ilegal. În aceste condiții, oamenii pot sechestra utilajele intrate ilegal pe terenul lor și pot chema autoritățile, poliția, procuratura, să constatate încălcarea dreptului lor la proprietate. Dacă oamenii, proprietarii, nu își dau acordul scris, prospecțiunile și apoi eventuala exploatare a gazelor de șist pot fi oprite. Dacă își dau acordul pentru prospecțiuni, atunci nu mai au multe de spus și vor trebui să suporte consecințele.

Suntem noi, fiecare, suficient de conștienți de pericolul exploatării sau poate de viitorul inexistent al copiilor noștri? Cu atât mai mult cu cât inconștiența și nepăsarea se plătesc scump.

Din păcate unii oameni nu sunt informați, mai ales în zonele izolate din mediul rural, iar alții nu doresc să fie informați, deși informația este accesibilă, de când există și internet și mijloace alternative de informare. Cei ce preferă să ignore aceste pericole, să „își vadă de treburile lor”, vor ajunge oricum să fie afectați, și ei vor fi cei vinovați. Problemele nu se rezolvă dacă doar o mică parte populației se implică. „Ecologiștii“ nu pot păzi toate ogoarele și nu pot avea grijă de sănătatea tuturor. Ar fi treaba statului să vegheze asupra intereselor publice. Dar atunci când statul trădează interesele publice, este datoria tuturor să se implice. Așa-numiții ecologiști sunt oameni la fel ca și ceilalți, care au un serviciu, au și ei aceleași probleme de zi cu zi ca toți oamenii, nu sunt plătiți să fie cetățeni responsabili în locul altora. Fiecare e responsabil pentru soarta proprie și pentru cea a comunității din care face parte.

Mai are România un viitor în condițiile în care, din puținul care ne-a mai rămas, statul vrea să vândă totul străinilor, fără a se gândi la consecințele viitoare și nici la bunăstarea populației?

Depinde de fiecare dintre noi. E o întrebare cu 20 de milioane de răspunsuri.

Am citit pe internet o declarație a ziaristului Cristian Tudor Popescu care spunea că Guvernul României nu va fi fericit decât după ce românii vor părăsi această țară. Este fuga, părăsirea patriei și refugierea în pământ străin o soluție?

Nu este decât o soluție personală și reușește în puține cazuri, în niște circumstanțe fericite. Pentru majoritatea, statistic vorbind, aceasta nu este o soluție. Dacă oricum nu e loc pentru toți într-o lume a bunăstării și civilizației vestice, ar trebui să facem ceea ce trebuie, ceea ce ține de fiecare dintre noi, pentru a putea trăi normal, decent și demn aici. Ați spus foarte bine: refugierea în pământ străin. Pământul acestei țări este chiar mama noastră, a tuturor cetățenilor români. Toți, indiferent de naționalitate sau religie, suntem frați după pământul și apa acestei țări, din care am fost plămădiți, la propriu. Avem cu toții o legătură cu acest pământ și o datorie față de el. Cred că am putea fi mai fericiți aici, dacă nu am fi lași și dacă ne-am orienta după un ideal al prosperității colective, și nu după niște interese meschine personale.

România este o țară de oameni inteligenți și cu un potențial extraordinar, dar totuși cum de a ajuns să aibă conducătorii pe care îi are? Unde sau care a fost decizia greșită a nației române?

E o întrebare foarte complexă, s-ar putea răspunde exhaustiv doar după multe cercetări și dezbateri. Oamenii i-au sancționat în ultimii 20 de ani pe cei care le-au înșelat așteptările. Din 1996 am avut o alternanță permanentă la guvernare, dar din păcate nu s-a rezolvat nimic, pentru că toate partidele reprezintă de fapt aceleași interese ale unor mici grupuri private, nu ale majorității populației. Partidele sunt doar interfețe diferite ale aceleiași mafii economice și din păcate nu există o alternativă. Profitând de slăbiciunea și subțirimea societății civile, clasa politică actuală a făcut imposibilă o alternativă. Cu excepția Kazachstanului, România e țara în care se pot înființa cel mai greu partide politice din întregul univers cunoscut. Ar trebui să ieșim din capcana așa-zisei opoziții Băsescu – anti Băsescu și să cerem respectarea dreptului constituțional de exprimare și reprezentare politică reală. Dacă oamenii și partidele care ne conduc ne trădează, trebuie să acționăm în consecință și să cerem posibilitatea de a avea o altă clasă politică, mai apropiată de interesele naționale și de cele ale cetățenilor. Oamenii ar trebui să ceară schimbarea legii partidelor, care prin articolul 19 blochează apariția unei alternative.

Dar pentru a reuși, după 24 de ani de pseudo-democrație, să punem România pe baze democratice reale, ne trebuie determinare și unitate, iar asta ne lipsește. Aici e păcatul nostru, slăbiciunea noastră. Cred că, așa inteligenți cum suntem, am ajuns să nu mai avem spirit comunitar, să nu mai vedem mai departe de mâine și să nu mai căutăm decât soluții personale. Instinctul de supraviețuire prea dezvoltat în sutele de ani în care am rezistat unor invazii și ocupații străine, retrăgându-ne, plecând capul etc., ne joacă o festă acum. Lucrurile se desfășoară cu o viteză mult prea mare ca să mai fie eficientă tehnica noastră de temporizare, de anti-joc, de rezolvare a problemelor prin ignorarea lor. Cei care ne atacă acum sunt mult prea rapace, mult prea fără scrupule, pun în pericol însăși existența noastră biologică, într-o perspectivă temporală foarte scurtă, și indiferența, plecarea capului ca să nu-l mai taie sabia, e o strategie sortită eșecului. Oamenii ar trebui să-și ridice capul din țărînă, pentru că altfel foarte curând nu îl vor mai putea ridica. Ori ne implicăm și reacționăm, ori dispărem.

În ciuda greșelilor pe care le-am făcut, acum, în cazul Roșia Montană – exploatarea gazelor de șist, care sunt căile noastre de succes, de eliberare de povara impusă de autorități, șansa de a mai avea un viitor?

Da, România mai poate avea un viitor dacă noi ieșim din starea de hibernare, de indiferență și lașitate în care ne complacem. Ar trebui să ne implicăm în viața cetății, să ne organizăm pentru a reacționa eficace și a găsi soluții bune la problemele care apar. În plus, ar trebui ca fiecare dintre noi, la locul lui de muncă, în viața de zi cu zi, să respecte și să ceară respectarea legilor și a reglementărilor corecte, sau schimbarea acestor legi, dacă ele sunt strâmbe. Ar trebui mai ales să devenim conștienți că nu avem alt loc, altă planetă primitoare pe care să plecăm dacă distrugem Pământul. Și ar trebui să facem tot ce ne stă în putință ca să-l apărăm. Să ne schimbăm obiceiurile nocive, inclusiv cele de consum, să avem curaj și demnitate. Schimbarea societății începe cu schimbarea proprie. Dacă mai avem un viitor sau nu, depinde de fiecare dintre noi.

Ce va fi de acum înainte depinde de fiecare dintre voi, dar dacă e să-mi doresc ceva de țara și poporul acesta e să fie odată și pentru totodeauna unit. Să își dea seama de binecuvântarea pe care am primit-o atunci când ne-a fost dat să trăim pe acest pământ și să nu mai dea pe 2 lei primilor ieșiți în cale bogățiile cele mai de preț. Poate ar fi bine să ne mai oprim din a da, și în a începe să adunăm și pentru noi, nu doar pentru alții. Puteți citi interviul despre Roșia Montană AICI sau puteți semna petiția împotriva exploatării gazelor de șist AICI.

Ioana Mădălina Ștefănică