Recomandare turistică: Mănăstirea de la Prislop

O abordare mpspentru fiecare suflet. 

16 Aprilie 2017

12:15

Dacă e vreun loc cunoscut în România, acela e Prislopul, mulțumită părintelui Arsenie Boca și mănăstirii pe care a ridicat-o într-un loc fascinant.

Abordăm, în acest articol, subiectul drept o recomandare turistică tocmai pentru că Prislopul e un loc care poate încărca, cu multă energie pozitivă, fiecare suflet deschis să experimenteze și să trăiască viața.

Punctul de pleacare e Oradea, iar un drum direct ar fi Oradea – Deva, însă îl evităm dat fiind că e într-o stare deplorabilă, iar zona Vârfuri ne poate duce la mecanic, nu la Prislop.

Rutele alternative sunt pe Cluj, respectiv pe Arad, utilizând autostrăzile. E mai lung, dar mai mai sigur!

Am ajuns la Prislop, și ne întrebăm: de ce recomandare turistică? Din mai multe perspective. Începem cu cele „tradiționale”.

Întâi de toate, e un loc de pelerinaj. Foarte mulți oameni și-au pus speranța în ajutorul pe care părintele Arsenie îl poate da celor ce cred. Mărturiile sunt numeroase. Recent, ne mărturisea o bună prietenă a Evenimente Oradea că a născut-o pe micuța Ziana după ce a fost la mormântul părintelui. Își dorea foarte mult să aibă un copil, după ce deja pierduse deja o sarcină. Minunea s-a întâmplat, povestea ea, după o rugăciune din inimă și o promisiune de suflet făcută părinelui Arsenie: că fetița îi va purta numele. Și așa, mărturisea ea, după puțin timp a ajuns să o aibă pe frumoasa Ziana (acum, în momentul scrierii articolului, de doar câteva luni).

Nenumărate reportaje, imagini, fotografii vorbesc despre puterea și alinarea pe care Prislopul și părintele Arsenie Boca le oferă în dar celor ce vin să-l viziteze. Iar numărul celor care ajung aici e tot mai mare, cum și numărul oamenilor necăjiți e în creștere.

Necazurile își au și ele rostul lor, dacă știm să le primim și să ne înțelegem lecțiile din ele. Tocmai de aceea, unii, după un necaz, sunt mai puternici ca niciodată, iar alții sunt pierduți pentru totodeauna. Și totul depinde de cel mai mare dar primit la naștere, alegerea.

Acum că am vorbit puțin despre latura credincioasă a Prislopului, să enumerăm și câteva motive pentru care acest loc frumos ar trebuie să se regăsească și în „to visit list” a celor care nu au vreo treabă cu credința.

În primul rând, pentru așezare. E o zonă plăcută, care te ajută să fugi de lume. Să fii tu cu tine și să te bucuri de natură. Dacă alegi să mergi primăvara – vara, e absolut splendid. Verdele crud e un tonic natural. Poți alege să călătorești cu mașina sau chiar și pe jos (pe jos din cel mai apropiat sătuc, binențeles!). Cei care iubesc drumețiile, și nu neaparat pe cele grele, pot nota Prislopul pe lista opțiunilor. Ai posibilitatea să mergi pe șosea (care acum este supusă lucrărilor) ori pășind pe verdele frumos al câmpului, luând în brațe fiecare deal și bucurându-te de fiecare pală de vânt. E un bun start, dacă vrei să-ți crești rezistența și să-ți îmbunătățeşti condiția fizică.

Apoi, mergi și dă-ți un check in la Prislop, tocmai ca să te bucuri aer curat. Pe lângă că te rupi de tot mai sălbatica civilizație, plămânii îți vor fi profund recunoscători, pentru că le oferi șansa de a respira aer cu mai puține noxe, iar trupul te va răsplăti cu energie și vitalitate pentru că în sfârșit se desfășoară într-un mediu nepoluat nici de mașini, nici de gândurile și faptele toxice ale oamenilor, implicit ale tale.

Totuși, legat de check-in, ține cont că nu peste tot vei avea semnal, așadar creierul îți va fi în extaz, pentru că nu va trebui să acumuleze tona de informații cu care e bombardat pe rețelele de socializare, iar degetele vor simți că în sfârșit primesc și ele o binemeritată vacanță de la scroll-uit și scris email-uri. În plus, urechile se vor putea relaxa cu unele dintre cele mai frumoase acorduri din lume, foșnetul frunzelor, ciripitul păsărelelor și adierea lină vântului.

Mergem mai departe cu motivele, iar al patrulea ar fi priveliștea superbă. E precum în cântec, „take my breath away”, adică îți taie răsuflarea. Nu vei avea nevoie de mască de oxigen, în schimb îți vei putea spăla ochii cu ceva cu adevărat frumos, natura, și îți vei putea pune întrebări grațioase, fără ca cineva să te condamne. De fapt, încearcă să vociferezi cât mai puțin și să te bucuri de tot. Așa vei putea interioriza mai mult ceea ce vezi și vei putea simți ceea ce trăiești. Sigur te vor trece fiori.

E fantatisc dacă vei ajunge la Prislop odată cu înmugurirea copacilor, tocmai ca să mai prinzi crestele munților cu zăpadă, așa cum vei vedea în imaginile de mai jos. Plăcerea de a vedea albul de sus cu verdele de jos e mare. E o discrepanță care te face să vezi cât de fantastică e natura și ce capacitate de adaptare și dezvoltare are, la fel ca și tine. E minunat să vezi contrastul și să îți dai seama că ești unul dintre norocoșii care au avut oportunitatea de a vedea asta aici și acum. 

Prislopul e fantastic grație liniștii de care e cuprins. E o liniște care nu poate fi deranjată de nimic. După ce vei intra pe poarta mănăstirii, vei simți că totul decurge lin, că fiecare pom, pasăre, norișor… are locul lui, ca într-un puzzle. Nimeni nu deranjează pe nimeni, fiecare are locul lui, chiar și tu pe al tău. Când te vei simți obosit, vei găsi o băncuță pe care să te așezi, ori o puternică rădăcină de copac care să-ți fie sprijin. Când te vei simți însetat, apa de izvor îți va da putere, când vei dori să petreci timpul în liniște vei avea suficiente puncte pe care să te focusezi. Trunchiurile ciudate ale copacilor te vor surprinde cu forma lor, iar cerul vei vedea că e de un albastru superb deasupra acestui loc pe care unii îl cataloghează drept „sfânt”.

Un alt motiv e că aici poți fi tu, așa cum ești tu. Cu sau fără cravată, machiaj sau carte de vizită. Nimeni nu te întreabă nimic, pentru că fiecare merge acolo pentru a le sale. Prislopul e șansa ta de a fi tu cu tine, chiar într-un mod egoist dacă vrei. În care să te cauți și să primești răspunsuri. E un loc care are puterea de a-ți da energia de a trece în următoarea treaptă de evoluție, de eliberare și detașare. Pentru că e bogat, și nu în lumesc, ci în sufletesc. Oamenii muncesc mult pentru a-i oferi trupului confort și bunăstare, dar mulți se mint nevrând să vadă că le fac și le adună pe toate ca să umple golul din suflet. Iar la Prislop ți se umple sufletul, și nu trebuie să crezi, ori să aparții unui cult religios. Simpla ta prezență aici contează și te vei simți mai aproape de tine, de esență și mai conștient de ce contează cu adevărat în viață.

Acum, că ne apropiem de final, veți zice, poate, că așa e și în alte locuri pe care le-ați vizitat. Atunci când ești în natură, sentimentul e diferit, tocmai pentru că intrăm în comuniune cu ea. Ea e mereu deschisă, brațele-i ne cuprind fără frică, tocmai pentru că știe că oricând se poate regenera. Că are acea putere înnăscută de a fi din nou și din nou, indiferent de ce îi vor face alții. Putem spune că are credință și încredere. Însă oricât de asemănătoare sunt cele scrise aici cu cele experimentate deja, oferă-ți șansa de a simți din propria-ți perspectivă Prislopul. Ceva se va schimba în tine și vei simți, din senin, o dorință de a te reîntoarce. Și nu neaparat fizic.

Ioana Mădălina Ștefănică