fbpx

Ne iubim sau doar ne căsătorim și noi ca tot omul?!

sursa foto: m.flikie.com

sursa foto: m.flikie.com

Dragoste sau încadrare în standardele impuse de societate?!

 

 

Avem un stil de viață aglomerat, unii haotic, în care mereu trebuie să facem ceva și ne rămâne prea puțin pentru noi.

E bine atâta timp cât ne rămâne timp, însă ce ne facem atunci când nu mai avem timp pentru cel de lângă noi.

Adesea, oamenii au făcut unele gesturi determinați parcă de societate. Din timpuri străvechi, tinerii știau că la o anumită vârstă trebuie să se căsătorească, să facă copii, să aibă case, iar pe urmă vor mai vedea ei.

Nici azi nu e foarte diferită situația. Și tocmai din acest motiv, cei care sunt împreună, nici nu conștientiează de ce sunt împreună.

Foarte multe cupluri sunt lipsite de substanță și de gesturi care să armonizeze relația. Acel timp de care vorbeam mai sus este cel care face în așa fel încât partenerii să se distanțeze și mai mult. Vezi zice, „bine, cum?”. Simplu: prin faptul că sunt mereu ocupați și nu mai au vremea de a respira și de a fi și pentru el, și pentru celălalt.

Comunicarea într-un cuplu este esențială, dar a spune „bună dimineața, noapte bună, ai mâncat, ai scos hainele de la spălat, ai dus câinele la tuns, ai spălat copiii, a sunat maică-ta sau pune și tu mâna și aspiră” nu e comunicare.

Uitându-vă în jur și, poate cu puțin curaj și la voi, veți observa că partenerii nu obișnuiesc a-și transmite afecțiunea. Dacă sunt acasă, fac, de cele mai multe ori, altceva decât să împărtășească și să sporească afecțiunea și pasiunea, iar când sunt plecați, la serviciu de exemplu, puțini sunt cei care își telefonează, își trimit un sms, un mesaj virtual prin care să îi spună celui drag „Te iubesc, abia aștept să te văd, mă bucur să pot trăi fericirea alături de tine, îți sunt alături, împreună putem depăși orice obstacol, am reușit, am obținut mărirea de salariu… ”.

Veți zice, bine, suntem ocupați, nu putem suna/răspunde, dacă faci asta zilnic tot te saturi. Da, se poate întâmpla și așa, dar, e un mare „dar”, cum vrei ca o iubire să aibă viață dacă tu nu îți vei rupe timp din timpul tău doar că să îi transmiți iubitului/iubitei ceea ce simți? Cum vreți să supraviețuiți încercărilor dacă cele mai simple emoții nu vi le transmiteți. Cum vreți ca ele să sporească daca voi nu vi le împărtășiți?

Chiar nu e necesar să vorbiți 50 minute, să trimiteți 10 mesaje ori să scrieți dulcegării, e necesar să fiți în fiecare zi prezenți unul în viața celuilalt. Aceste vorbe, rânduri, gesturi, vor fi cele care în momentele de cumpănă vă vor salva, ele vor fi greutatea care vor ține piept balanței de încercări.

Iubirea nu înseamnă doar a spune „Te iubesc” ori „Da” în fața primarului sau a preotului. Iubirea înseamnă comunicare, susținere, iar o relație implică o dezvoltare continuă. Atât el cât și ea evoluează odată cu trecerea anilor, însă partenerii trebuie să fie mereu unul lângă altul, să cunoască ce simte fiecare, să se sprijine reciproc astfel încât evoluția ca om și spirit să fie una duală, să se facă împreună.

Oamenii care nu doar că își mărturisesc dragostea, dar o susțin în mod activ prin comunicare, sprijinire, încredere, împărtășire, sunt aceia pe care îi vedem și la 70 de ani ținându-se de mână.

Da, sunt rare acele cazuri, tocmai pentru că sunt puțini aceia care știu că o relație se și muncește, nu implică doar te întorci obosit de la muncă, să întrebi un sec „ce faci” și să te arunci la televizor câteva ceasuri fără a mai scoate o vorbă.

Oricare ar fi situația în care te afli acum, viitorul e numaidecât o alegere la îndemâna ta! Ai curajul de a-i scrie partenerului tău un mesaj prin care să-i spui că îl iubești? Îndrăznește, doar cei care încearcă ajung să fie fericiți!

 

Ioana Mădălina Ștefănică

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *