fbpx

Interviul saptamanii: Dana Oprescu, profesorul de canto al Palatului Copiilor

dana oprescuFiind sfârșit de săptămână avem pentru un tine un interviu superb cu un om plin de optimism și energie.

 

16 Iunie 2013

12:00

Săptămâna trecută la Oradea s-a desfășurat un important festival – concurs de interpretare și dans, „Floare de Lotus”, care a reunit nu mai puțin de 600 de concurenți. Unul dintre inițiatorii grandiosului eveniment este Dana Oprescu. Un om cu totul deosebit pe care am ajuns să-l cunosc întâi dintr-o perspectivă profesională, iar mai apoi și personală. Dana este profesorul care modelează vocile prichindeilor orădeni la Palatul Copiilor și în Orășelul Copiilor. O mare parte din părinți o cunosc, iar cei care încă n-au apucat, astăzi Evenimente Oradea are plăcerea de a le o prezenta!

 

Când a început cântecul Danei Oprescu?

Am amintirea unei fetițe de vârstă preșcolară, care ardea de nerăbdare să iasă pe șcenă, care se învârtea în jurul invitaților așteptând să i se ceară să cânte un cântecel.

Ai fost de mic copil pasionată de muzică?

Îmi plăcea foarte mult să cânt, înregistram cântece de la Tv. sau radio pe un Mayak vechi și după aceea le învățam.

Ce visai să te faci când vei fi mare?

Nu-mi amintesc să-mi fi dorit în mod deosebit ceva foarte mult, dar eram atrasă de scenă, lumini, spectacole.

Dacă ar fi să îți faci o caracterizare, ce fel de copil ai fost?

Eu zic că unul aproape cuminte, dar în același timp mă revoltam când îmi simțeam încălcate ,,drepturile”. Învățam foarte bine, îmi plăcea mult matematica cu care am și reușit să obțin unele performanțe.

S-au plâns vreodată vecinii de tine că le cânți prea mult?

Pentru că părinții mei locuiesc la casă, nu am avut niciodată problema asta. Atunci când eram mică și ieșeam cu mama să îngrijim florile din grădină, vecinii mă rugau să le cânt câte ceva, deci, bănuiesc că nu le-am făcut probleme cu cântatul meu.

Cum și când ai inceput studiul muzical? La modul serios 

Am absolvit Liceul Pedagogic „Gh. Șincai” din Zalău și în anul cinci de liceu m-am decis să merg la Conservator. Era destul de greu să recuperez toată teoria muzicală  care se studia în liceul de artă și mai ales într-un timp așa de scurt. Am venit cu emoții la Oradea la Facultatea de Muzică la secția canto. Înaintea probelor de concurs se făceau repetiții și binențeles am mers de acolo supărată fiind convinsă că toți sunt mai buni decât mine. Era și o concurență destul de mare în acel an, eram 4 candidați pe un loc. După prima probă de concurs am avut cu adevărat surpriza să constat că eram pe primul loc, și așa am rămas și la încheierea examenului.

Cum ai ajuns să faci Canto la Palatul Copiilor?

Am absolvit facultatea în 2002 cu specialitatea Artist liric/profesor de canto. Singurul post de canto în oraș, în acel an a fost la Palatul Copiilor, dar canto-muzică ușoară. Nu mi-a fost greu să mă adaptez deoarece eu asta făcusem înainte de a merge la facultate (unde am studiat canto clasic).

Lucrezi cu copiii de la ce vârstă?

Elevii mei au vârsta cuprinsă între 4 și 18 ani.

Cât de greu și cât de ușor e să formezi voci de la o vârstă fragedă?

Este greu pentru că trebuie să știi până unde ai voie să mergi, în sensul abordării unei tehnici vocale potrivite, care să dezvolte armonios vocile copiilor. Se poate cădea foarte ușor în extrema cealaltă și de dragul unor rezultate spectaculoase să riști ca vocea unui copil să fie suprasolicitată tehnic, ajungând la efecte foarte grave pentru copil.

Poate sunt părinți interesați, care ar dori să le ofere prichindeilor lecții de canto dar nu știu, care ar fi vârsta potrivită pentru începerea studiului?

Sigur că eu primesc copii de vârstă mică, dar teoretic vorbind nu se poate discuta de ORE DE CANTO decât după vârsta de 14 – 15 ani, și atunci foarte ușor. Este mai ușor să folosim această expresie, dar ceea ce se întâmplă este de fapt, o educare, o inițiere vocală, care presupune asimilarea elementelor de bază: respirația, dicția, frazarea, interpretarea, mișcarea scenică, mai puțin impostarea, la un nivel elementar, simplu, deschis înțelegerii copilului mic.

Ce ne poți spune despre cursurile care se țin la Palat? Cum, când se desfășoară și mai ales dacă sunt plătite?

Cursurile la Palatul Copiilor sunt gratuite, încep în Septembrie și se încheie în Iunie. De obicei se desfășoară după amiaza.

Anul acesta ai început o colaborare și cu Orășelul Copiilor. Care a fost impactul?

La cursul de canto au fost întotdeauna foarte mulți doritori să se înscrie. Binențeles că noi facem selecții pentru a da posibilitatea celor mai talentați să-și dezvolte aptitudinile. În urma colaborării cu Orășelul Copiilor sigur că, deschiderea a fost mult mai amplă, copiii au venit în număr și mai mare și de asemenea, spectacolele susținute în Orășel au avut un impact mai important.

S-au arătat mulți doritori să învețe să cânte?

Sunt foarte sinceră când spun că aproape zilnic vine cineva să se intereseze de cursuri de canto. Din păcate locurile sunt limitate, nu pot să primesc toți copiii care vin. În fiecare toamnă organizăm preselecții și astfel ne alegem copiii cu care vom lucra anul școlar care urmează.

În ce regim ați studiat muzica în Orășel: individual sau de grup?

Deoarece au fost mulți copii iar eu am putut sa aloc doar două ore activității din Orășel, am avut un grup de copii, care venea acolo.

Care a fost feedback-ul cursurilor ținute?

Ar fi necesară alocarea mai multor ore, sunt mulți copii care doresc să vină la studii în Orășel.

Dacă nu ar fi fost muzica, ce ți-ar fi plăcut să profesezi?

În liceu pe poziție de egalitate cu muzica era, la un moment dat, psihologia. Acum, dacă nu ar fi fost muzica, aș putea să fac, cred eu orice activitate care să nu presupună monotonie sau rutină, nu aș rezista să stau într-un birou 8 ore și să nu am deschidere spre activități care să aducă oamenii alături de mine, să aducă frumosul sub orice formă, în fiecare zi, în viața mea.

Cum se împacă profesia cu viața de familie? Puțini știu că ziua ta de muncă începe după-masa, după ce copiii ies de la ore.

Acest aspect este puțin mai neplăcut. Reușesc să ajung acasă  doar după orele 19:00 și am destul de puțin timp pentru copiii mei. Dar timpul pe care-l avem este bine folosit, la sfârșit de săptămână suntem tot timpul împreună.

Cât de greu e să fii și mamă și profesor?

Nu e greu deloc, sunt într-un moment al vieții când pot să spun că mă simt împlinită și-mi place foarte mult ceea ce fac.

Anul acesta ai organizat cea de-a doua ediție a Concursului „Floare de Lotus”. Ce ar trebui să știe cei ce ne citesc acum despre aceasta competiție?

Concursul Național de Interpretare Vocală și Dans „Floare de lotus” este o competiție pentru copiii cu talent muzical vocal și coregrafic. Ne dorim să fie o acțiune care să dea posibilitatea tuturor copiiilor talentați să se exprime și cred că am reușit acest lucru în cele două ediții de până acum. Am pus la dispoziția participanților jurii de specializate (muzică ușoară, muzică populară, dans), locații deosebite (mulțumită partenerilor noștri: Filarmonica de Stat Oradea, Era Shopping Park), condiții tehnice adecvate, cazare și masă gratuite, materiale și premii frumoase.

Câți concurenți a avut ediția anului 2013 comparativ cu cea de anul trecut?

Anul acesta am deschis concursul și pe secțiunea dans și binențeles că numărul participanților a fost mai mare ca anul trecut. Am avut înscriși în concurs 585 de copii din 27 județe ale țării și din Ungaria, Republica Moldova și Slovacia.

Care au fost categoriile de concurs?

Muzică ușoară, muzică populară și dans.

Cine a plecat acasă cu marile premii?

La muzică ușoară trofeul a rămas anul acesta în Oradea la Oana Pereț, iar la muzică populară premiul a plecat la Târgu Jiu.

Cum ai reușit organizarea unui festival atât de important în condițiile în care totul a fost gratuit: cazare, înscriere, participare?

Anul acesta am reușit să obțin sprijinul Primăriei Oradea, a Centrului Județean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Tradiționale Bihor. Am fost de asemenea ajutați financiar de firme din domeniul privat și le mulțumesc tuturor pe această cale. E o bucurie deosebită să vezi că mai există oameni care doresc să sprijine dezinteresat talentul și înțeleg că poate acești copii reprezintă șansa noastră, a tuturor într-un viitor pe care ni-l dorim mai frumos și poate mai curat.

Sunt firmele deschise să își ofere sprijinul financiar pentru astfel de evenimente?

Am avut sprijin financiar de la oameni pe care i-am cunoscut și pe care i-am rugat să mă ajute, dar am avut și surpriza să vină și să-mi ofere susținere financiară reprezentanți ai unor firme care au aflat de acțiunea noastră și au vrut să se implice. În acel moment am avut convingerea că, în pofida celor care m-au privit cu reținere și au părut că nu înțeleg cum organizăm noi concurs fără taxe (majoritatea concursurilor de gen din țară presupun taxe), și cred că nu mai pot să accepte faptul că există încă oameni care doresc cu adevărat să dăruiască ceva și cred că acel lucru se poate întâmpla, vom reuși să oferim orașului și celor care ne-au vizitat cu prilejul acestui concurs momente de frumusețe artistică și sinceritate, așa cum doar copiii sunt capabili să ofere.

 Tu ai și un grup vocal pe care îl pregătești 

Copiii de la cercul meu de canto fac parte din grupul muzical Luscynia. Sunt copii de diferite vârste (4 – 18 ani), între ei sunt copii care participă la diferite concursuri de gen cu momente individuale, duete, trio. Din grup fac parte atât copiii începători cât și cei avansați.

Trecând la lucruri serioare aș vrea să te întreb care e cel mai frumos concediu avut vreodată?

Am avut concedii frumoase, nu aș putea să aleg unul anume, dar aș putea să-l spun pe cel mai greu: acum doi ani când am mers cu amândouă fetițele mele (pe atunci de 1,5 ani și 3 ani) și cu soțul meu la mare. A fost foarte obositor, dar până la concediul următor am uitat și am luat-o de la capăt.

Cea mai frumoasă amintire din copilăria fiicelor tale?

Momentul în care fetița mea mai mare, Sofia, a făcut cunoștință cu proaspăt venita în familie surioara ei Ilinca.

Cel mai frumos oraș vizitat până acum?

Cred că San Marino.

Cea mai mare realizare profesională?

Am obținut cam tot ce puteam în postura de profesor (rezultate cu elevii mei, grad didactic I, etc) dar sper că voi realiza lucruri și mai importante în viitorul apropiat.

Cea mai mare realizare personală?

Familia.

Mâncarea preferată?

Pastele de orice fel.

Care sunt culorile viitorului tău?

Eu cred că mă reprezintă cel mai bine deschiderea spre nou, dorința de a face în fiecare zi ceva deosebit, îmi place să am alături de mine oameni activi, interesanți, creativi. Țin foarte mult ca viața mea de zi cu zi să fie cât mai bogată în lucruri, fapte, trăiri frumoase și, chiar dacă acest lucru nu-mi aduce foarte multă simpatie, nu accept lângă mine oameni care împiedică acest lucru să se întâmple. Mai pe scurt, vreau ca viitorul meu să fie VERDE, culoarea care mă reprezintă, îmi dă energie și bucurie.

 

Ioana Mădălina Ștefănică