Stretching activ versus Stretching pasiv
Cum vom putea obține alungirea permanentă a mușchilor? De obicei, efectuând exerciții de stretching statice susținute.
28 Iulie 2014
20:10
Într-o postură yoghină putem întinde mai mulți mușchi simultan, în timp ce mușchii antagoniști îi contractăm. Postura se menține minim 5 minute, practicată într-o manieră controlată şi progresivă cu atenţia îndreptată pe musculatura vizată. Într-un stretching activ, ne folosim propria greutate a corpului și propria forță a mușchilor. Dar, cu stretchingul pasiv, putem obține rezultate puțin mai mari, deoarece asupra mușchilor se exercită o forța externă (forța instructorului, greutatea unui obiect, eventual cu ajutorul unui echipament) crescând totodată și riscul de accidentare.
Durerea pe care o numim „febra musculară”, simțită în urma unui antrenament, este cauzată de ruperea unor mici țesuturi musculare, rezultând niște micro-traume, timpul de refacere fiind de 1 – 2 zile.
Trei elemente foarte importante ale sistemului locomotor sunt mușchii, ligamentele (leagă două oase formând o articulație) și tendoanele (leagă un mușchi de un os). Întinderea ligamentelor nu este deloc recomandată, deoarece articulația va deveni instabilă, iar un ligament întins nu se poate scurta decât prin intervenție chirurgicală. Cel mai des, ligamentele se întind în urma accidentelor sau în urma solicitării incorecte a articulației. Posibilitatea de întindere a tendoanelor este de 10 – 15%, în timp ce mușchii se pot întinde chiar și 100% față de lungimile inițiale. Totuși, întinderea excesivă a mușchilor poate duce la ruptura parțială, sau completă în punctul de întâlnire dintre un mușchi și un tendon, care se vindecă foarte încet, după caz, fiind necesară o intervenție chirurgicală.
Așadar, mare atenție cu stretchingul pasiv! În articolul următor vom vedea cum toate acestea ne influențează mobilitatea corpului. Practică și tu yoga, alături de instructor specializat! Informații la 0742. 921. 389.
