Terapie eficientă: plăcerea de a nu face nimic

sursa foto: russkiyrostok.ru

Nu e vorba de lene, ci de a te bucura de timpul tău liber.

11 Mai 2015

15:36

Acum câțiva ani, toată lumea milita pentru conceptul de „multitasking” și a te „ține mereu ocupat”. Angajatorii erau extaziați când găsea un angajat „bun la toate”! Mulți erau mândri că se pot auto-defini ca „one man show”, de parcă ar fi fost actori de comedie!

Poate, pe moment, era avantajos, însă pe termen lung s-a dovedit a fi extrem de nociv. În primul rând, acea persoană și-a semnat singură sentința la moarte, mai ales în ceea ce privește viața personală. Din start putea să o taie de pe listă.

Apoi, s-a văzut nevoită să suporte toanele tuturor, că doar acceptase întreaga responsabilitate, cerințele tot mai ridicate ale șefului și faptul că nu avea pe cine să se bazeze.

Și iată cum, dintr-un om normal, singuri ne transformăm în niște „anormali”. Nu, nu este normal să muncești singur, să le faci tu pe toate, să nu ai timp liber, să nu îți permiți să ai o viață personală și socială.

Mai mult, după câțiva ani bun de tras din greu, pentru ce nu e clar încă, omul se și îmbolnăvește. Și cade, și odată cu el îi cad în cap toate sarcinile pe care își asumase că le va împlini.

Din fericire, în viața noastră toate au un început, dar și un sfârșit. Înclusiv „deciziile exhaustive”.

Începutul unei vieți bune, frumoase stă în plăcerea de a nu face nimic. Nimic altceva decât de a sta și a discuta cu tine, de a te observa pe tine, dar fără acuzații, de a recunoaște sincer ce poți face ca să îți fie mai bine și de te bucura mai mult de tot ce ai.

La început, e ciudat să rămâi doar tu cu tine, fără altcineva alături. După ce vei trece peste acest impas, vei descoperi cât de plăcut e să fii cu tine, să găsești motivele pentru care să fii cu tine și să nu cauți mereu nevoia de fi cu ceilalți.

Stai, acasă, în parc, pe o terasă, într-un restaurant, bibliotecă, cafenea, într-o sală de cinema, pe bancă, acolo unde îți place ție. Privește în gol, privește spre tine și bucură-te de liniștea ce te înconjoară. Dacă nu e liniște, deoarece prea multe gânduri te năvălesc, imaginează-ți că tragi draperia, stingi becurile și îi spui minții tale „Acum e momentul să taci, să mă lași în pace, pe mâine!”. 

Acordă-ți dreptul de a gusta din plăcerea de a nu face nimic și trăi viața. Contemplă, ascultă, visează. Acest gest nu te transformă într-un leneș, egoist, ci într-un om conștient că a trăi înseamnă a fi cu tine însuți, chiar dacă acest a fi  se rezumă și la a sta întins pe pat, a te uita la tavan și a zâmbi fără motiv!

Ioana Mădălina Ștefănică