De vizitat: superba și unica expoziție de corăbii realizate de Călin Raț. FOTO

Multe, foarte multe ore de muncă. 

09 Iulie 2017

12:15

În Cetatea Oradea a fost vernisată în decursul săptămânii o expoziție nu doar frumoasă, ci și unică, pe care vă invităm să o vizitați și voi.

La etajul I al Palatului Princiar, constructorul Călin Raț a adus spre bucuria noastră o colecție de șase corăbii. Chiar dacă nu este impresionantă ca număr, cu siguranță veți rămâne impresionați de detalii și cât de migăloasă e munca depusă.

Patru dintre corăbii sunt finisate, iar alte două sunt în faza de lucru. De-a dreptul fascinant e că sunt lucrate manual din lemn, pânză, sfoară și sârmă.

Una dintre corăbii, Giovanni Batista, a necesitat 520 de ore de „asamblare”. Cea mai dificilă e 2300, care a fost realizată pe parcursul a cinci ani.

Nu se merge pe orice fel de lemn. Folosesc în principal lemn de prun și păr. Părul neaparat pentru punte, pentru că de regulă puntea e mai deschisă, iar prunul pentru bordaj pentru că e ceva mai închis. Se făceau din stejar ele, de fapt, dar pe parcursul timpului stejarul se închide la culoare, din cauza taninului. Și din acest motiv, în modelare, noi folosim esențe de pomi fructiferi în principal.

ne-a declarat expozantul, Călin Raț, constructor de meserie, căruia ne-am permis să-i adresăm câteva întrebări. Prima de cât timp face asta, iar răspunsul e următorul:

De când eram copil, iar mai serios de prin 1996.

Le construiți și le vindeți?

Nu. Le țin pentru competiții!

Unde le duceți?

Există o federație și avem un campionat mondial, european și național. O dată pe an este campionatul național la Constanța, la Muzeul Marinei, iar apoi în diferite orașe din Europa campionat european sau mondial. Din doi în doi ani se ține campionatul mondial, respectiv european. Sunt piese cu care pot să ies și zece ani la competiții. 

Machetele sunt puse și pe apă? 

Nu, sunt machete statice, de obicei. Se prezintă macheta la standardele unui muzeu, cât mai detaliat posibil. Alături de machetă duci și documentația ei, fie un plan de câteva coli, fie o monografie, adică o carte care îmi arată vreo 200 de desene tehnice ale navei. 

Din câte îmi spuneți, e un concurs aparte?! 

Da, este un concurs de măiestrie a execuției. Iar navele se realizează la standardele pe care le-ar cere un muzeu. 

Cum sunteți recompensați pentru munca voastră?

Acestea sunt competiții în care se dau medalii de aur, argint, respectiv bronz. O comisie de arbitri vine să analizeze fiecare piesă. Medalia acordată este un semnal că nava respectă niște standarde. 

Unde v-ați prezentat până acum?

În Cehia, Polonia, Bulgaria, Franța, Italia, Germania și Croația, inclusiv România. Am patru participări la mondiale, două medalii de bronz, și încă șapte participări la campionatele europene care mi-au adus alte șase sau șapte medalii de bronz. 

Ce ar mai trebui să știm despre aceste campionate?

Că sunt șapte clase: C1 – nave cu pânze, C2 – nave cu motor, civile sau militare, C3 – nave în constucție, diorame, nave numai pe lemn, un mix, C4 – micromachete, lucrate, de exemplu, la scara 1:250, C5 – nave în sticlă, C6 – kituri de plastic asamblate și C7 – kituri de carton. Eu am participat doar în clasa C1, care e cea mai dură și presupune un volum de muncă foarte, foarte mare pe piesă. 

Le-ați mai expus undeva până acum? 

În Oradea am mai avut expoziții. Aceasta este cea de a treia personală. Am mai avut la Muzeul Țării Crișurilor, în 2000 și 2006, și alte expoziții de grup. 

E vreuna care vă place mai mult, care spune o poveste, vă place mai mult… ?

Care îmi place mai mult e Șebecul, pentru că nu seamănă ca arhitectură cu celelalte. E o navă specifică secolului XVIII, ca și arhitectură aparține Africii de Nord. Corsarii berberi din Africa de Nord, în perioada respectivă, atacau nave europene cu o navă de genul acesta. E o navă militară, are 58 de guri de foc și permite instalarea de vâsle între ele. Fiind mai mobilă decât navele de război europene, atacau nave civile, dar dacă apărea o navă europeană putea să fugă pentru că sunt mai rapide și au coca mai zveltă. Și atunci, ca să se bată cu ei cu arme egale, Franța a decis în 1750 să construiască și ei. Nu știau să le facă și le-au adus din Insula Mallorca, unde Spania avea un șantier specializat pe nave de acest gen. Au adus constructori în Toulon și le-au ridicat. Pornind de la acea construcție s-a păstrat un model, din secolul XVIII, care astăzi e expus la Muzeul mare din Paris, scara 1:30, după care s-a întocmit planurile acestea. Și pornind de la aceste planuri, eu am făcut macheta. 

În concurs cum vă prezentați efectiv?

Cu macheta, planul ei, o carte specială care arată cum trebuie realizată fiecare piesă și o poză de muzeu ca să justific felul în care e colorată. 

Ce planuri de viitor aveți?

Vreau să mă prezint cu o navă, pe care am început să o fac în 2013, în categoria C3 – nave în construcție, în campionatul mondial de anul viitor. Să o pun pe un platou de nisip, pe niște traverse de lemn și cu schele pe ea. Se punctează calitatea execuției, volumul de muncă, corespondența cu planul. 

E pasiune sau e muncă?

E pasiune. Sunt perioade în care lucrez numai așa ceva și perioade în care lucrez altceva. 

Dacă v-am stârnit suficient interes, vă invităm să vedeți câteva fotografii pe pagina noastră de Facebook, click AICI, însă ce vă recomandăm noi e să mergeți în Cetatea Oradea să le admirați pe viu, iar dacă și Călin Raț va fi de față, cu siguranță veți pleca înspre case plini de o energie fantastică și împliniți că ați trăit o adevărată aventură într-o lume atât de migăloasă.

Orele de muncă și dibăcia lui Călin Raț pot fi admiratede Marți până Duminică între orele 10:00-18:00 la Muzeul Cetății și Orașului Oradea până pe data de 31 August 2017.

Ioana Mădălina Ștefănică