Interviu cu Alina Hoza, orădeanca pentru care voluntariatul este un mod de viață!

alina hozaAtunci când ai curajul de a deschide ochii, vezi minunea care se regăsește în cei de lângă tine! 

 

06 Septembrie 2015

13:45

Evenimente Oradea are un nou interviu pentru tine. Săptămâna aceasta te invităm să o cunoști pe a noastră prietenă Alina Hoza.

De profesie e contabilă, iar de meserie e soție și mamă. Are 39 de ani și îi place să își dedice timpul nu doar familiei ci întregii comunități. Își oferă mereu sprijinul acolo unde simte că este nevoie de ea.

Investește în copii, în tineri, deoarece știe că ei sunt viitorul, și nu se dă în lături nici de la zâmbete și nici din situațiile grele.

Alina Hoza este omul special pe care astăzi avem bucuria să ți-l prezentăm!

Când ai început să practici voluntariatul?

De copiii defavorizați și cu situații speciale mă ocup cam de 4 – 5 ani la modul de voluntar amator.

Ce te-a determinat? Cum de?

Copiii sunt viitorul! Pentru că era nevoie și eu am putut să ajut puțin, apoi cei din jur câte puțin și uite așa s-a făcut „primavară” în viața unui copil. Ca să pot lăsa ceva în urma mea.

Îmi spuneai că nu ești atașată unui grup, organizații sau asociații, ci mergi și îți oferi sprijinul acolo unde este necesar?

Da este adevărat. Prima asociație pentru care am acceptat să fiu voluntar cu acte este „Amia suflet de copil” a soților Crainic datorită faptului că se ocupă de copiii abandonați din casele de copii și din spitale, aici lucrez personal și direct cu copiii. Apoi am intrat în grupul celor de la Asociația „Shakespeare Shool pentru Educație” prin doamna Simona Dzitac, deoarece eu cred că doar prin educație putem schimba încet și sigur viețile copiilor aflați în dificultate. Cea mai nouă colaborare este cu fundația „We Love Bihor” pentru copiii speciali mulțumită unei persoane deosebite – Georgeta Finna, cu care am participat și în alte proiecte private precum cel de la Azilul de noapte. Un proiect de suflet al meu personal este cu Asociația „Benefacto” care se ocupă de 109 copii dintr-un centru de plasament din Cehu Silvaniei. Începând din luna Aprilie a acestui an, împreună cu zâne deosebite din Oradea, trimitem lunar cadouri pentru zilele de naștere ale copiilor, și nu mă opresc aici!

Mai concret, ce este, de fapt, munca de voluntariat?

În primul rând este muncă într-adevăr, dar și ceva de suflet, special, să ajuți pe cei mai puțin norocoși doar pentru că poți, să nu astepți nimic în schimb, să fii mulțumit cu un zâmbet.

Cât de diferită o vezi tu de un job obișnuit?

În cazul meu foarte diferită, voluntariatul dă un sens și un curs vieții mele, în afară de serviciu, familie, prieteni etc. Mă simt împlinită, bogată și fericită.

Lucrezi mult cu copiii, mai ales cu cei cu probleme sociale. Cât de solicitant este?

Cine are copii nu așteaptă un răspuns pentru această întrebare. Glumesc 😀 Îmi place să lucrez cu copiii, doar că cei cu care eu lucrez sunt copii cu diverse probleme fizice, psihice, sociale, vin din medii care le vedeți la știrile de la ora 5 sau în cele de senzație. Pentru mine sunt viața reală. Fiecare copil este unic, deosebit și special, are nevoile și problemele lui. E nevoie de multă răbdare, înțelegere și acceptare.

Ceilalți, cunoscuții tăi, rudele poate, ce părere au de faptul că îți dedici timpul liber altora, adică îl petreci tot muncind?!

Soțul meu și fiul meu sunt alături de mine 100%, de parcă ar avea de ales! În rest sunt puțin dezamăgită de cei din jurul meu. Deși sunt înconjurată de mulți oameni, unii acceptă ceea ce fac ca pe o „ciudățenie” de-a mea, unii mă respectă și mă felicită și puțini sunt alături de mine, lor le mulțumesc din suflet. Problemele din jurul nostru nu se rezolvă singure, fiecare ar trebui să participăm cu cât putem.

Care este răsplata muncii de voluntariat?

Zâmbete, multe zâmbete!

Ce înveți făcând voluntariat?

Multe: modestie, răbdare, acceptare, toleranță, înțelegere, să te bucuri de lucruri mărunte.

Dacă ar fi să dai 3 motive pentru care fiecare dintre noi să ne înrolăm în activități de voluntariat, care ar fi acelea?

Pentru că fiecare din noi poate, pentru mulțumirea sufletească și pentru zâmbete.

Atunci când îți rezervi timp pentru tine, ce îți place să faci?

Să citesc.

Ultima întrebare e cea care „ne colorează” interviul. Vrem să știm care este culoarea care te reprezintă? Sau poate ai mai multe culori preferate… și de ce?

Culoarea mea preferată este roșul, reprezintă viață, acțiune, agitație.

 

Ioana Mădălina Ștefănică

alina hoza

alina hoza emilia lup

diploma 2 alina hoza diploma primaria oradea

voluntar alina hoza